Anticorpii MLC1, identificați ca posibili declanșatori pentru boli asemănătoare NMOSD
NMOSD este o afecțiune autoimună inflamatorie care dăunează celulelor de suport și aprovizionare din sistemul nervos central, cunoscute sub numele de astrocyte.
Cercetători de la Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg, Uniklinikum Erlangen, LMU University Hospital Munich, Medical University of Vienna și alte instituții internaționale au identificat recent un autoanticorp care ar putea fi implicat în declanșarea bolilor asemănătoare NMOSD. Acest anticorp atacă proteina astrocytară MLC1, care reglează homeostazia fluidelor și electroliților în creier. Studiul, publicat în revista „Science Translational Medicine”, contribuie la înțelegerea bolilor autoimune ce afectează sistemul nervos central și pune bazele pentru noi concepte de tratament.
Neuromielita optică în spectrul bolii (NMOSD) este o boală autoimună rară a sistemului nervos central, în care sistemul imunitar atacă structuri din creier, măduva spinării și nervul optic. Aceasta afectează în principal astrocyții, celule gliale cu funcții importante de suport și aprovizionare în țesutul nervos. Începând din 2005, s-a demonstrat că majoritatea pacienților cu NMOSD au un anticorp care atacă proteina astrocytară aquaporin-4 în serul lor. „Această descoperire fundamentală a indicat că astrocyții sunt o țintă cheie a atacului autoimun”, afirmă Prof. Dr. Simone Mader, conducător al imunologiei translaționale la Uniklinikum Erlangen. Descoperirea inițială a ajutat la diferențierea NMOSD de scleroza multiplă (MS) și alte boli înrudite cu simptome similare.
Cu toate acestea, anticorpii AQP4 nu pot fi găsiți la toți pacienții cu NMOSD sau cu simptome asemănătoare. Aceasta ridică întrebarea dacă alți anticorpi sunt implicați în declanșarea acestor boli. „În special în aceste cazuri seronegative, a rămas în mare parte neclar care sunt mecanismele moleculare din spatele bolii”, explică Mader.
Anticorpii auto-MLC1 ar putea declanșa boli asemănătoare NMOSD. În cadrul unei colaborări internaționale de cercetare, un grup condus de Simone Mader a identificat un autoanticorp care atacă de asemenea astrocyții și ar putea provoca boli asemănătoare NMOSD. „Punctul de plecare a fost un model caracteristic de colorare a anticorpilor pe care l-am observat examinând secțiuni de țesut cerebral cu serul unui pacient”, explică Mader. Printr-o căutare țintită a proteinei țintă subiacente, MLC1 a fost identificat ca autoantigen: o proteină de membrană care reglează homeostazia fluidelor și electroliților, precum și volumul celular în creier și măduva spinării.
Pe baza acestei descoperiri, cercetătorii au dezvoltat un test bazat pe celule pentru a detecta autoanticorpii împotriva MLC1. Testul se bazează pe un principiu care s-a dovedit deja eficient în detectarea autoanticorpilor împotriva altor proteine de membrană, cum ar fi aquaporin-4. Rezultatul: printre pacienții cu boli inflamatorii ale sistemului nervos central, cercetătorii au identificat patru indivizi cu autoanticorpi MLC1; niciunul dintre ei nefiind pozitiv pentru anticorpii aquaporin-4. Investigațiile de laborator suplimentare au arătat că anticorpii MLC1 se leagă de astrocyți, provocându-le daune sau chiar distrugându-i complet.
Aceste descoperiri sugerează că autoanticorpii studiați nu sunt doar un fenomen însoțitor, ci sunt implicați în procesele care cauzează boala.
Studiul comun a implicat și grupurile de cercetare conduse de Prof. Dr. Edgar Meinl și Prof. Dr. Naoto Kawakami, precum și clinica de neuroimunologie condusă de Prof. Dr. Tania Kümpfel la LMU University Hospital Munich, grupul de cercetare al Prof. Dr. Monika Bradl de la Medical University of Vienna și numeroși alți parteneri de cercetare. Rezultatele extind înțelegerea NMOSD și a bolilor autoimune asemănătoare NMOSD. Acestea arată că, chiar și în pacienții în care anticorpii cunoscuți AQP4 nu sunt detectabili, poate fi prezent un răspuns imun mediat de anticorpi împotriva astrocytelor.
În studii viitoare, anticorpii MLC1 vor fi examinați acum în grupuri mai mari de pacienți. „Identificarea unor autoanticorpi relevanți pentru boală ar putea ajuta la distincția mai precisă între diferitele forme de boli autoimune neurologice”, afirmă Simone Mader. „Pe termen lung, astfel de informații ar putea oferi și puncte de plecare pentru terapii mai bine țintite.”
