Analizele de sânge pot identifica neoantigeni tumorali pentru imunoterapie personalizată

Analizele de sânge pot identifica neoantigeni tumorali pentru imunoterapie personalizată

Analizele de sânge pot oferi o alternativă mai puțin invazivă pentru identificarea neoantigenilor tumorali, esențiali în dezvoltarea imunoterapiei personalizate.

Cercetătorii au reușit să identifice neoantigeni și celule T specifice neoantigenilor din probele de sânge ale pacienților, analizând ADN-ul tumoral circulant (ctDNA) și celulele imune. Rezultatele obținute au fost comparate cu cele obținute prin biopsia tradițională a țesutului tumoral, iar în multe cazuri, acestea s-au corelat semnificativ.

Neoantigenii sunt proteine produse de celulele canceroase, ceea ce le face ușor de recunoscut de sistemul imunitar, determinându-l să reacționeze împotriva celulelor canceroase care îi exprimă. Deoarece acești neoantigeni nu se regăsesc pe celulele normale, vizați-i poate fi o strategie eficientă și sigură pentru imunoterapia împotriva cancerului.

Un aspect crucial în dezvoltarea imunoterapiilor personalizate este identificarea neoantigenilor și a celulelor T specifice acestora din fiecare tumoră. Aceasta poate ajuta la identificarea pacienților care ar putea beneficia de imunoterapie, având în vedere că prezența acestor biomarkeri sugerează că o tumoră ar putea fi imunogenă.

În prezent, clinicienii identifică neoantigenii și celulele T specifice prin analiza țesutului tumoral obținut prin biopsie sau alte proceduri chirurgicale. Totuși, mulți pacienți nu au tumori ușor accesibile sau nu sunt suficient de sănătoși pentru a suporta o biopsie invazivă.

Astfel, cercetătorii au studiat dacă pot identifica neoantigeni și celule T specifice folosind doar sângele pacienților. Aceștia au analizat ADN-ul tumoral circulant, care ar putea oferi informații despre mutațiile prezente în tumoră.

Studiul a implicat izolarea și secvențierea ctDNA din probele de sânge ale șase pacienți cu melanom metastatic, cancer mamar, cancer la cap și gât sau cancer colorectal. Au existat două cazuri în care nu s-a reușit izolarea ctDNA, ceea ce este consistent cu faptul că unele tumori eliberează foarte puțin ADN.

Analizând secvențele ctDNA, cercetătorii au identificat neoantigeni și au comparat rezultatele cu cele obținute prin analiza țesutului tumoral din aceiași pacienți. Astfel, au constatat că analiza ctDNA a identificat între 63,25% și 97,4% din neoantigenii descoperiți prin analiza standard a țesutului tumoral.

În plus, analiza ctDNA a identificat mulți neoantigeni care nu au fost detectați prin analiza standard a țesutului tumoral. Această capacitate de a detecta neoantigeni nedetectabili în țesutul tumoral resecționat sugerează că abordarea bazată pe sânge ar putea oferi o imagine mai reprezentativă a diferitelor neoantigene întâlnite la pacienții cu boală metastatică.

„Pacienții cu boală avansată au tumori în diferite organe, deci o biopsie a unei tumori poate să nu surprindă neoantigenii din alte leziuni”, a explicat Gros. „Accesând sângele, putem identifica neoantigenii prezenți în diferite leziuni tumorale și celulele T capabile să îi recunoască. Aceasta ne oferă o imagine mai amplă a cancerului din organism și ar putea ajuta la dezvoltarea terapiei cu celule T care vizează mai multe leziuni tumorale, îngreunând astfel cancerul să evite tratamentul.”

De asemenea, au descoperit că celulele T izolate din probele de sânge ale șase din cei opt pacienți au recunoscut și au reacționat la neoantigenii identificați fie prin ctDNA, fie prin țesutul tumoral.

Pentru a evalua aplicabilitatea ctDNA în descoperirea neoantigenilor într-o populație mai extinsă, cercetătorii au extins analiza la un alt lot de 69 de pacienți cu diverse tipuri de tumori solide metastatice. Au constatat că ctDNA a fost detectabil în 32 din cei 69 de pacienți (46,4%), sugerând că abordarea bazată pe sânge ar putea fi posibilă pentru aproximativ jumătate dintre pacienți. Dintre cei 17 pacienți cu cancer colorectal, ctDNA a fost detectabil în 14 (82,4%), inclusiv în cazurile cu tumori deficiente în repararea erorilor, care în general exprimă mai mulți neoantigeni și sunt adesea tratate cu imunoterapii care vizează neoantigenii.

„Studiul nostru sugerează că identificarea neoantigenilor pe baza sângelui are potențialul de a înlocui sau complementa abordarea tradițională bazată pe țesut în multe cazuri și tipuri de cancer”, a declarat Gros. „Deoarece sângele este mai ușor și mai rapid de colectat decât țesutul tumoral, această abordare ar putea ajunge la pacienții care au tumori inaccesibile sau care nu pot suporta o biopsie. De asemenea, ar putea permite pacienților să înceapă tratamentul mai repede, fără a aștepta rezultatele unei biopsii.”

Gros a subliniat și potențialul utilizării abordării bazate pe sânge pentru a examina modul în care neoantigenii și răspunsurile imune ale pacienților se schimbă în timpul tratamentului, ceea ce ar putea ajuta clinicienii să monitorizeze răspunsurile la tratament și să ofere informații despre evoluția tumorii și rezistența la tratament.

Limitările studiului includ populația mică de pacienți și prevalența scăzută a anumitor tipuri de cancer în cadrul acesteia. Gros a menționat că este necesară o validare suplimentară în cohorte mai mari de pacienți înainte ca abordarea să poată fi utilizată pe scară largă în clinică.