Teste cognitive nu oferă întreaga imagine a problemelor de memorie
Persoanele cu declin cognitiv subiectiv au prezentat un nivel ridicat de riscuri modificabile pentru demență, în timp ce niveluri crescute de p-Tau217 au fost legate de semne timpurii de neurodegenerare, iar partajarea rezultatelor biomarkerilor ar putea încuraja schimbări mai sănătoase în stilul de viață.
Un studiu recent publicat în revista Neurological Sciences a raportat o prevalență ridicată a factorilor de risc modificabili printre persoanele cu declin cognitiv subiectiv (SCD). De asemenea, a relevat semne de neurodegenerare la persoanele cu SCD care aveau niveluri supralimită de biomarker pentru demență, Tau fosforilat 217 (p-Tau217). În final, divulgarea structurată a rezultatelor biomarkerilor și estimărilor de risc a fost bine acceptată, iar aproximativ 60% dintre participanții care au primit aceste informații au raportat o motivație mai mare pentru schimbări în stilul de viață.
De ce este important declinul cognitiv subiectiv pentru prevenirea demenței
Până la 45% din cazurile de demență ar putea fi potențial prevenite sau întârziate prin abordarea a 14 factori de risc modificabili identificați de Comisia Lancet, ceea ce pune un accent tot mai mare pe prevenție în rândul persoanelor care ar putea fi expuse unui risc crescut de declin cognitiv.
Un grup care atrage o atenție deosebită este cel al persoanelor cu declin cognitiv subiectiv (SCD), care observă modificări în cogniția lor, deși continuă să performeze normal în teste cognitive standard. SCD este mult mai frecvent decât deteriorarea cognitivă ușoară (MCI) și poate, în unele cazuri, să reprezinte o etapă timpurie pe calea către demență. În funcție de context, cercetările anterioare sugerează că până la o treime din persoanele cu SCD ar putea avea boala Alzheimer preclinic, deși SCD este foarte heterogen și poate avea și alte cauze neurodegenerative sau non-neurodegenerative.
Progresele în biomarkerii pe baza sângelui ridică acum întrebări dificile despre cum să se identifice și să se comunice acest risc. Conform criteriilor Asociației Alzheimer (AA) din 2024, boala Alzheimer poate fi definită biologic prin utilizarea biomarkerilor anormali, inclusiv markerilor plasmatice precum p-Tau217, indiferent de starea cognitivă, atâta timp cât aceștia performează adecvat în populația testată. Totuși, dacă boala Alzheimer ar trebui diagnosticată în etapa SCD și ce informații ar trebui comunicate persoanelor despre rezultatele lor de biomarker rămâne un subiect de dezbatere.
Grupa de lucru AA recomandă în prezent evitarea testării biomarkerilor diagnostici în rândul persoanelor cognitive neafectate, cu excepția cercetărilor observaționale sau terapeutice. Grupul de lucru internațional (IWG) adoptă o abordare mai conservatoare, considerând, în general, persoanele cognitive neafectate, dar pozitive pentru biomarkeri, ca fiind la risc de Alzheimer, mai degrabă decât având boala. Cu toate acestea, permite testarea biomarkerilor la persoanele cu SCD prin căi non-diagnostice menite să estimeze, comunice și reducă riscul viitor.
Această schimbare de abordare a contribuit la apariția Serviciilor de Sănătate a Creierului (BHS) în întreaga Europă. Spre deosebire de clinicile de memorie convenționale, care diagnostichează și tratează în principal tulburările cognitive, BHS sunt concepute în jurul prevenirii demenței, având la bază evaluarea riscurilor, comunicarea, reducerea riscurilor și îmbunătățirea cognitivă.
Persoanele pot accesa BHS prin auto-referire, îngrijire primară sau o clinică de memorie. Acestea suferă o evaluare amplă care poate include screening cognitiv, teste de sânge pentru biomarkeri precum p-Tau217 și GFAP, genotipare APOE și imagistică cerebrală. Cei care au fost identificați cu MCI pot fi trimiși înapoi la clinica de memorie, în timp ce evaluările ajută clinicianții să distingă între SCD, MCI și declinul cognitiv funcțional.
În studiul actual, cercetătorii au examinat 186 de participanți consecutivi la un BHS complet funcțional în Monza, Italia, dintre care 132 aveau SCD. Aceștia și-au propus să characterizeze caracteristicile clinice, biologice și de neuroimagistică ale acestei populații din lumea reală și să exploreze ce s-a întâmplat când participanții au fost informați despre biomarkerii lor și riscul estimat de demență.
Biomarkerii din sânge împart participanții SCD în funcție de riscul asociat cu Alzheimer
Studiul a inclus 186 de participanți consecutivi la BHS, dintre care 132 aveau SCD. Printre participanții cu SCD care aveau biomarkeri plasmatice disponibili, indivizii au fost clasificați ca A+ și A-, în funcție de dacă nivelurile lor de p-Tau217 erau la sau peste, sau sub, un prag de 0,15 pg/mL.
Riscul cumulativ de demență a fost calculat utilizând riscul relativ total (RR) al Comisiei Lancet, aplicat în mod corespunzător pentru grupul de vârstă.
La o a doua vizită, rezultatele p-Tau217 și genotipul APOE au fost comunicate, împreună cu riscul estimat de demență. Au fost recomandate măsuri preventive țintite pentru a ajuta la reducerea riscului de demență. Estimarea riscului individualizat a combinat multiplicatorul de risc relativ al Lancet cu riscul de bază calculat utilizând metoda Brookmeyer și datele de mortalitate din Italia. O săptămână mai târziu, participanții au fost evaluați online pentru a determina impactul divulgării utilizând chestionare auto-raportate.
Profilurile cognitive variază printre participanții la serviciile de sănătate a creierului
Investigatorii au descoperit că grupurile SCD, MCI, declin cognitiv funcțional (FCD) și îngrijorați (WW) aveau fiecare caracteristici cognitive și clinice proprii, deși aceasta este doar o analiză exploratorie din cauza dimensiunii reduse a eșantionului.
Subiecții FCD erau mai tineri, mai des de sex feminin, prezentau simptome depresive și raportau izolare socială.
MCI era prezent la persoane mai în vârstă, cu niveluri mai mari de biomarkeri amiloizi, neurodegenerare și neuroinflamație, având o cogniție mai scăzută.
WW reprezintă persoanele îngrijorate de riscul lor, dar care aveau mai puțin deteriorare cognitivă și niveluri mai scăzute ale biomarkerilor.
Printre persoanele cu SCD, memoria a fost cea mai frecvent raportată zonă de declin cognitiv, iar până la o treime erau A+, sugerând o probabilitate crescută de patologie amiloidă subiacente și posibilitatea de AD preclinic. Totuși, un rezultat A+ în acest studiu nu ar trebui interpretat ca o confirmare a patologiei amiloide.
Riscurile modificabile pentru demență sunt comune printre participanții SCD
Investigatorii au descoperit că cei mai comuni factori de risc potențial modificabili printre persoanele cu SCD din acest eșantion au fost poluarea aerului, somnul afectat, fumatul, inactivitatea fizică și hipertensiunea arterială. Expunerea la poluarea aerului a fost atribuită tuturor participanților pe baza mediului geografic și,
