Dieta ta poate influența mai mult decât crezi simțul olfactiv
Ce legătură există între dieta ta zilnică și simțul olfactiv? Un studiu pe aproape 6.700 de adulți examinează modul în care diferitele obiceiuri alimentare se corelează cu abilitatea de a identifica mirosurile.
Un studiu recent publicat în revista Chemical Senses a investigat legăturile dintre modelele dietetice și funcția olfactivă. Funcția olfactivă deficitară este asociată cu o calitate mai proastă a vieții și malnutriție. Dovezi recente leagă disfuncția olfactivă de o mortalitate mai mare din toate cauzele în rândul persoanelor în vârstă. Prevalența disfuncției olfactive este estimată la 22%. Boala sinonasală, traumatismele craniene și infecțiile tractului respirator superior sunt principalele cauze ale disfuncției olfactive.
Dieta joacă un rol major în patogeneza bolilor cronice, inclusiv a celor neurologice, cardiovasculare și metabolice. Studiile pe animale sugerează că dietele nesănătoase sunt asociate cu o discriminare olfactivă scăzută și pierderea neuronilor senzitivi olfactivi. La oameni, dieta occidentală, bogată în zahăr și grăsimi, a fost asociată cu o identificare mai slabă a mirosurilor și o discriminare a grăsimilor.
Asocierile între disfuncția olfactivă și calitatea dietei au fost mixte: câteva studii au legat disfuncția olfactivă de o calitate slabă a dietei, în timp ce un alt studiu a raportat că nu există nicio asociere. Cele mai multe studii au examinat funcția olfactivă folosind chestionare, care pot fi imprecise. Cercetătorii pot evalua funcția olfactivă folosind teste validate, de exemplu, testul Sniffin’ Sticks. Relația poate funcționa în ambele direcții, deoarece mirosul influențează alegerile alimentare, iar starea nutrițională poate afecta funcția olfactivă.
În cadrul studiului prezentat, cercetătorii au examinat relația dintre dietă și funcția olfactivă folosind date transversale. Au utilizat date din studiul Cooperative Health Research in South Tyrol (CHRIS) pe aproape 13.400 de adulți din Italia. Participanții au completat chestionare care captau stilul de viață, sănătatea, expunerea și datele sociodemografice și au furnizat mostre de sânge și urină la început. Testul de identificare a mirosurilor Sniffin’ Sticks, format din 16 itemi, a fost utilizat pentru a evalua funcția olfactivă. Participanții care identificau 12 sau mai puține dintre cele 16 mirosuri au fost clasificați ca având hiposmiei, adică un simț olfactiv redus.
Chestionarul de frecvență alimentară (FFQ) a fost administrat pentru a evalua aportul dietetic. Participanții au raportat frecvența medie de consum pe parcursul anului precedent pentru fiecare item din FFQ și dimensiunile porțiunilor standard. Au fost calculate diverse indice dietetice: indicele dietei mediteraneene (MED), Indicele Alternativ de Alimentație Sănătoasă 2010 (AHEI) și indicii de dietă pe bază de plante (PDI), dietă sănătoasă (hPDI) și dietă nesănătoasă (uPDI). Indicele sănătos acordă o pondere mai mare alimentelor vegetale sănătoase, în timp ce indicele nesănătos favorizează alimentele vegetale mai puțin sănătoase.
Analiza varianței și testele chi-pătrat au fost utilizate pentru a evalua diferențele între categoriile funcției olfactive. Cercetătorii au folosit modele statistice pentru a examina asocierile dintre modelele dietetice, scorurile de identificare a mirosurilor și probabilitatea de hiposmiei. Modelele au fost ajustate pentru sex, vârstă, educație, indicele de masă corporală (IMC), fumat, hipertensiune, aport total de energie și dietă specială, cu ajustări suplimentare pentru aportul de alcool acolo unde este cazul. Modelele care includ AHEI sau MED nu au fost ajustate separat pentru aportul de alcool, deoarece acesta a fost deja evaluat în scorurile respective. Analizele de sensibilitate au ajustat suplimentar modelele pentru screening pozitiv pentru boala Parkinson și deficiențe cognitive, evaluate folosind chestionarul pentru Parkinsonism și examenul mini-mental, respectiv.
Studiul a inclus 6.690 de participanți, cu o vârstă medie de 44,5 ani. Majoritatea participanților erau femei (54%) și nefumători (55%). Persoanele din cel mai ridicat sfert al funcției olfactive erau mai susceptibile să fie mai tinere, femei și aveau un IMC mai scăzut și un consum zilnic de alcool mai redus, dar erau mai puțin susceptibile să aibă hipertensiune comparativ cu cei din cel mai scăzut sfert. Subiecții din cel mai înalt sfert au prezentat o aderență ușor mai mare la AHEI, dar o aderență mai scăzută la hPDI.
Aderența la celelalte indice dietetice și aportul total de energie nu au prezentat diferențe între sferturi. O aderență mai mare la modelele dietetice sănătoase, evaluate prin AHEI, MED, PDI și hPDI, a fost asociată modest cu șanse mai mari de a aparține unei categorii de funcție olfactivă mai bună, cu rapoarte de șanse de 1,09, 1,06, 1,05 și 1,07, respectiv, pentru fiecare creștere de o deviație standard în scorul dietetic. A fost observată o asociere inversă între uPDI și olfacție. Un consum mai mare de fructe și legume, precum și consumul raportat de ceai, cafea sau băuturi alcoolice au fost asociate cu o identificare mai bună a mirosurilor.
Scorurile mai mari la toate indicele dietetice, cu excepția uPDI, au fost asociate cu șanse mai mici de hiposmiei. Relația opusă a fost observată pentru uPDI. Șansele de hiposmiei au fost de asemenea mai mici cu un consum mai mare de fructe și legume și în rândul consumatorilor de cafea, ceai, vin sau bere comparativ cu non-consumatorii. Aceste asocieri nu demonstrează că alcoolul îmbunătățește mirosul; autorii citesc recomandările care afirmă că nu există un nivel de alcool considerat sigur. În analizele de sensibilitate, rezultatele au fost similare cu cele primare, cu excepția faptului că asocierile PDI și MED cu funcția olfactivă, și asocierea hPDI cu hiposmiei, nu au mai fost semnificative.
În concluzie, studiul a constatat că o aderență mai mare la modele dietetice sănătoase, bogate în alimente pe bază de plante, și un consum mai mare de fructe și legume au fost asociate cu șanse mai mici de hiposmiei și o identificare mai bună a mirosurilor în populația generală. Între timp, o aderență mai mare la un model dietetic nesănătos pe bază de plante a corespuns cu șanse mai mari de hiposmiei și o funcție olfactivă mai slabă. Designul transversal nu poate stabili dacă dieta afectează mirosul sau dacă impairmentul olfactiv modifică alegerile alimentare. Aportul dietetic a fost auto-raportat, iar testarea a evaluat identificarea mirosurilor, nu fiecare aspect al simțului olfactiv. Cercetări longitudinale suplimentare sunt necesare pentru a elucida rolul dietei în funcția olfactivă.
