Cardiologii subliniază că 10.000 de pași zilnici nu sunt esențiali pentru sănătatea inimii
Un nou ghid elaborat de cercetători ai Colegiului American de Cardiologie (ACC) sugerează că nu este necesar să se atingă ținta de 10.000 de pași pe zi pentru a menține o inimă sănătoasă.
Un raport recent publicat în Journal of the American College of Cardiology a sintetizat dovezile clinice și observaționale existente pentru a oferi recomandări personalizate privind prescrierea exercițiilor fizice pentru sănătatea cardiovasculară. Aceste recomandări abordează atât prevenția, cât și gestionarea bolilor cardiovasculare deja existente.
Autorii studiului au constatat că cele mai semnificative reduceri ale riscurilor cardiovasculare sunt asociate cu persoanele care au fost inactive și care devin chiar și modest active. Studiul oferă îndrumări practice pentru adaptarea antrenamentului aerobic și de rezistență pentru diverse populații clinice, inclusiv exerciții de echilibru și flexibilitate, ce pot îmbunătăți sănătatea cardiovasculară la nivel populațional.
Boli cardiovasculare rămân o cauză principală de îmbolnăvire și deces la nivel global. Cercetările epidemiologice efectuate de-a lungul decadelor au stabilit că fitnessul cardiorespirator (CRF) este un predictor foarte puternic al supraviețuirii pe termen lung.
Studiile sugerează că asocierea CRF cu supraviețuirea pe termen lung este egală sau depășește aceea a factorilor de risc clinici convenționali (cum ar fi hipertensiunea, hiperlipidemia și diabetul zaharat), dar medicii care gestionează în mod obișnuit aceste condiții primesc adesea o pregătire limitată în prescrierea exercițiilor, ceea ce duce la utilizarea insuficientă a consilierii structurate în îngrijirea cardiologică.
Incertitudinile privind siguranța exercițiului și cerințele de testare au complicat eforturile de a adapta recomandările de activitate pentru pacienții cu diverse afecțiuni cardiovasculare.
Declarația științifică a ACC a avut ca scop abordarea acestor obstacole de implementare și informarea cardiologiei preventive prin furnizarea de recomandări practice bazate pe dovezi pentru clinicieni, susținute de cercetări publicate și de ghiduri existente.
O comisie multidisciplinară a redactat declarația în aprilie 2026, bazându-se pe constatările din studii clinice randomizate, investigații de cohortă prospective, recenzii sistematice și ghiduri de practică clinică. Recomandările au fost organizate în jurul principiului FITT (frecvență, intensitate, timp și tip) și progresie graduală în setările de prevenție primară și secundară.
Ghidul acoperă bolile coronariene, bolile arteriale periferice și insuficiența cardiacă, inclusiv insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă și păstrată. De asemenea, abordează cardiomiopatia hipertrofică, bolile congenitale ale inimii la adulți, hipertensiunea, supraponderabilitatea și obezitatea, precum și persoanele în vârstă cu fragilitate.
Comitetul a evaluat utilitatea testării cardiopulmonare de efort pentru a evalua capacitatea funcțională și a ghida intensitatea exercițiilor, precum și a dispozitivelor portabile comerciale pentru a monitoriza activitatea fizică și a sprijini participarea.
ACC recomandă ca adulții sănătoși și cei cu boli cardiovasculare cronice stabile să își propună cel puțin 150 de minute de activitate fizică aerobică de intensitate moderată sau 75 de minute de activitate vigorosă pe săptămână, cu beneficii suplimentare observate la volume mai mari, de până la aproximativ 300 și 150 de minute, respectiv. Activitatea poate fi exprimată și în 500-1.000 de minute echivalent de metabolism pe săptămână.
O meta-analiză menționată în declarație a constatat că efectuarea a aproximativ 7.000 de pași zilnic este asociată cu un risc cu 47% mai mic de mortalitate din orice cauză și mortalitate cardiovasculară (comparativ cu 2.000 de pași zilnic). Comitetul a recomandat, de asemenea, antrenamentul de rezistență de cel puțin două ori pe săptămână, împreună cu exercițiile aerobice, pentru a păstra masa musculară slabă, a îmbunătăți sensibilitatea la insulină și a reduce tensiunea arterială. Dovezile care leagă antrenamentul de rezistență în mod singular de un număr mai mic de evenimente cardiovasculare sunt mai puțin extinse.
Comitetul a reafirmat reabilitarea cardiacă ca fiind îngrijirea de primă linie pentru pacienții eligibili cu boli coronariene, după anumite evenimente sau proceduri cardiace. O meta-analiză anterioară a 47 de studii randomizate a constatat o reducere de 26% a mortalității cardiace și o reducere de 18% a spitalizărilor, fără o reducere semnificativă a mortalității totale sau a infarctelor recurente.
Pentru pacienții cu boală arterială periferică simptomatică și claudicație intermitentă, terapia de mers supravegheat a fost asociată cu îmbunătățirea performanței la mers și a simptomelor. Declarația recomandă reprize de mers până la disconfort moderat sau aproape maxim de claudicație, urmate de odihnă și progresie graduală.
În insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă, studiul HF-ACTION a constatat că exercițiul structurat a fost asociat cu un risc cu 11% mai mic de deces sau spitalizare după ajustarea caracteristicilor clinice de bază. Exercițiul îmbunătățește capacitatea funcțională și calitatea vieții în insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată, dar efectul său asupra evenimentelor clinice majore rămâne incert. Comitetul ACC a clarificat că testarea maximă de exerciții de rutină nu este necesară pentru majoritatea indivizilor asimptomatici sau clinici stabili, deoarece rezultatele fals pozitive pot descuraja inițierea exercițiului.
Testarea exercițiului, inclusiv CPET unde este cazul, poate ajuta totuși la evaluarea capacității și riscurilor la pacienții selectați cu boli congenitale ale inimii și cardiomiopatii hipertrofice. Pacienții cu afecțiuni cardiace instabile sau anumite cardiomiopatii pot necesita evaluări specializate sau restricții temporare de exercițiu. Autorii avertizează că exercițiul săptămânal nu compensează complet riscurile cardiovasculare asociate cu șederea prelungită.
Declarația ACC întărește necesitatea prescrierii exercițiului ca parte standard a prevenției și tratamentului cardiovascular, nu doar ca sfat generic de stil de viață. Dispozitivele portabile pentru consumatori pot sprijini activitatea fizică prin feedback biometric în timp real și reabilitare virtuală sau hibridă, mai ales atunci când sunt asociate cu îndrumarea clinicianului.
Autorii avertizează că efectele dispozitivelor variază și că costurile acestora, împreună cu competențele digitale limitate sau accesul restricționat, pot lărgi inegalitățile existente în sănătate. Pentru a integra exercițiul în îngrijirea cardiovasculară de rutină, sunt necesare o pregătire îmbunătățită pentru clinicieni, o accesibilitate mai largă la specialiști în exerciții și reabilitare, precum și studii pe termen lung în populații diverse.
