Imersia în apă rece nu îmbunătățește recuperarea forței musculare
Imersia în apă rece este o strategie populară de recuperare post-antrenament, însă noi cercetări sugerează că aceasta nu oferă beneficii mai mari pentru recuperarea forței musculare comparativ cu metodele bazate pe căldură.
Studiul, publicat în Journal of Thermal Biology, a investigat modul în care diferitele strategii de recuperare termică afectează recuperarea musculară în urma leziunilor musculare induse de exerciții.
O echipă de cercetători de la Universitatea East London a descoperit că, deși intervențiile bazate pe căldură au modificat mai mulți markeri fiziologici asociați cu stresul celular și repararea musculară, nici căldura, nici imersia în apă rece nu au dus la o recuperare superioară a forței musculare pe parcursul unei perioade de 72 de ore.
Studiul a implicat 40 de adulți sănătoși, activi fizic, care au completat un protocol intensiv de exerciții menționat pentru a induce leziuni musculare temporare și durere musculară cu debut întârziat.
Participanții au fost repartizați aleatoriu în una dintre cele patru strategii de recuperare:
Cercetătorii au monitorizat modificările în forța musculară, durerea musculară și o gamă de markeri moleculare asociați cu leziuni musculare și inflamație pe parcursul următoarelor 72 de ore.
Imediat după exercițiu, forța musculară a scăzut cu aproximativ 36% în toate grupurile. Deși forța a început să recupereze treptat pe parcursul perioadei de monitorizare, nu au fost observate diferențe statistic semnificative între cele patru strategii de recuperare.
Totuși, abordările de recuperare au generat răspunsuri fiziologice distincte. Participanții care au beneficiat de tratamente pe bază de căldură au prezentat o creștere a expresiei proteinei de șoc termic 72 (HSP72), o proteină de stres celular asociată cu procesele de protecție și reparare în mușchi. În plus, concentrațiile de creatin kinază-MM (CK-MM), un marker asociat frecvent cu leziunile musculare, au revenit către nivelurile de bază mai rapid în grupurile de recuperare prin căldură decât în grupul de imersie în apă rece.
Aceste descoperiri sugerează că strategiile de recuperare bazate pe căldură pot influența unele dintre procesele biologice implicate în recuperarea după exercițiile dăunătoare mușchilor. Cu toate acestea, aceste modificări fiziologice nu s-au tradus în îmbunătățiri semnificative ale forței musculare sau în reduceri ale durerii în perioada de recuperare de 72 de ore.
Imersia în apă rece rămâne una dintre cele mai populare strategii de recuperare utilizate de sportivi și de cei care fac exerciții recreaționale. Constatările noastre sugerează că metodele de recuperare bazate pe căldură generează răspunsuri fiziologice diferite în urma exercițiilor intense, în special în ceea ce privește markerii asociați cu protecția celulară și repararea mușchilor.
Am observat creșteri în expresia proteinelor de șoc termic și o revenire mai rapidă la nivelurile de bază pentru unii markeri asociați cu leziunile musculare în condițiile de căldură. Totuși, este important să recunoaștem că aceste răspunsuri nu au dus la o recuperare semnificativ mai bună a forței musculare sau la niveluri mai scăzute de durere în următoarele 72 de ore.
Aceste rezultate subliniază complexitatea procesului de recuperare și sugerează că modificările la nivel fiziologic nu se traduc în mod necesar în îmbunătățiri imediate ale recuperării funcționale. Este nevoie de cercetări suplimentare pentru a înțelege dacă expunerea repetată la strategiile de recuperare prin căldură ar putea produce beneficii pe termen lung.
