Cercetătorii descoperă un dublu beneficiu surprinzător al exercițiului pentru Parkinson
Persoanele cu boala Parkinson care sunt mai active fizic pot experimenta declinuri mai lente în memorie, gândire și mișcare, conform unui nou studiu publicat pe 7 octombrie 2026 în Neurology, revista medicală oficială a Academiei Americane de Neurologie.
Rezultatele sugerează că menținerea unei activități fizice poate oferi două avantaje importante pentru persoanele care trăiesc cu Parkinson. Cercetătorii subliniază că studiul a identificat o legătură între activitatea fizică și o progresie mai lentă a simptomelor, dar nu stabilește că exercițiul cauzează direct o încetinire a progresiei bolii.
„Boala Parkinson este o afecțiune cerebrală care provoacă probleme de mișcare și cognitive care se agravează treptat, conducând la dizabilitate și pierderea independenței”, a afirmat autorul studiului, Dong-Woo Ryu, MD, PhD, de la Universitatea din Cincinnati, Ohio. „Cercetările anterioare au arătat asocieri între activitatea fizică și simptomele de mișcare. Studiul nostru a descoperit că activitatea fizică poate avea beneficii duble, având asocieri cu declinuri mai lente în mișcare și cogniție.”
Studiul a implicat 294 de adulți cu boala Parkinson de intensitate ușoară până moderată. Participanții aveau o vârstă medie de 66 de ani, iar cercetătorii le-au monitorizat sănătatea timp de până la șapte ani.
Pentru a înțelege obiceiurile lor de activitate, participanții au completat chestionare estimând câte ore pe săptămână au petrecut fiind activi fizic. Întrebările acoperite au inclus activități desfășurate la locul de muncă, în gospodărie și în timpul hobby-urilor sau recreației.
Cercetătorii au clasificat activitățile în funcție de intensitate. Activitățile moderate au inclus mersul pe jos în ritm alert, tenis în dublu, înot relaxat și sarcini casnice precum spălatul feroneriilor, aspiratul sau cositul ierbii. Activitățile mai solicitante au inclus alergatul, ciclismul la viteze mari, participarea la sporturi de echipă, tenisul în sistem de simplu, săpatul și transportul obiectelor grele.
Echipa a analizat activitatea fizică în trei moduri. În primul rând, au calculat timpul total pe care participanții l-au petrecut făcând activități moderate sau intense. În al doilea rând, au estimat volumul total de activitate, combinând durata cu intensitatea, acordând o greutate mai mare exercițiilor solicitante. În al treilea rând, au măsurat separat timpul petrecut făcând activități intense.
Pe baza timpului total de activitate săptămânal, participanții au fost împărțiți în trei categorii. Cei din grupa cu cea mai mică activitate au raportat până la patru ore pe săptămână, cei din grupa moderat activă au raportat între patru și opt ore, iar cei din grupa cea mai activă au raportat mai mult de opt ore.
În fiecare an, participanții au completat evaluări menite să urmărească schimbările în gândire și memorie, alături de teste care evaluau severitatea simptomelor Parkinson.
O diferență semnificativă a apărut în performanța cognitivă. Cercetătorii au utilizat un test de 30 de puncte pentru gândire și memorie, scorurile mai mici reflectând o funcție cognitivă mai slabă.
Printre participanții din grupa cu cea mai mică activitate, scorurile au scăzut cu o medie estimată de 0,478 puncte în fiecare an. Grupa moderat activă a experimentat o scădere anuală mult mai mică de 0,090 puncte.
Pentru cei mai activi participanți, scăderea medie anuală estimată a fost de doar 0,007 puncte, indicând că scorurile lor cognitive au rămas aproape nemodificate în timp.
Cercetătorii au examinat și schimbările în simptomele de mișcare ale Parkinson folosind o evaluare notată de la zero la 132. Numerele mai mari reprezentau simptome mai severe, iar participanții au început studiul cu un scor mediu de 23.
În grupa cu cea mai mică activitate, scorurile simptomelor au crescut cu o medie estimată de 0,143 puncte anual, indicând o ușoară agravare. În contrast, scorurile au scăzut cu 0,225 puncte pe an în grupa moderat activă și cu 0,783 puncte în grupa cea mai activă.
Chiar și după ce au luat în considerare vârsta participanților, sexul și cât timp au trăit cu Parkinson, cercetătorii au constatat că grupa cea mai activă a experimentat un declin cognitiv mai lent și o agravare mai puțin accentuată a simptomelor de mișcare comparativ cu grupa cu cea mai mică activitate.
Legătura nu a fost limitată la o singură măsură a exercițiului. Timpul total mai mare de activitate, volumul total de activitate mai mare și mai mult timp petrecut în exerciții intense au fost fiecare asociate cu o deteriorare mai lentă atât a abilităților de gândire, cât și a simptomelor de mișcare.
Rezultatele sugerează că menținerea unei activități fizice constante pe parcursul timpului ar putea fi deosebit de importantă pentru persoanele cu boala Parkinson. Cercetătorii au remarcat că, chiar și diferențele relativ mici în rata de declin ar putea deveni mai semnificative pe parcursul a mai multor ani.
„Posibilele beneficii ale activității fizice pentru persoanele cu boala Parkinson pot depinde de cât de mult timp rămân active și dacă continuă să facă exerciții în timp”, a spus Ryu. „Deși studiul nostru a găsit diferențe mici între nivelurile de activitate, aceste diferențe pot deveni mai semnificative pe parcursul timpului. Deoarece participanții aveau în general abilități bune de gândire și memorie la începutul studiului, rezultatele noastre trebuie interpretate cu prudență și sunt necesare studii suplimentare.”
Cercetătorii au identificat, de asemenea, o limitare importantă. Nivelurile de activitate fizică s-au bazat pe raportările participanților și nu pe măsurători directe, ceea ce înseamnă că unele estimări ar fi putut fi inexacte.
Deși rezultatele întăresc dovezile care leagă activitatea fizică de rezultate pe termen lung mai bune în boala Parkinson, cercetări suplimentare vor fi necesare pentru a determina dacă exercițiul în sine poate încetini progresia simptomelor.
