Studiul leagă obezitatea de emoții plăcute reduse în timpul activității fizice
Un studiu recent realizat la Universitatea din Jyväskylä a investigat emoțiile generate de activitatea fizică și motivele care îi determină pe oameni, în funcție de grupa de greutate, să se angajeze în exerciții fizice.
Rezultatele studiului au arătat că persoanele cu obezitate experimentează emoții plăcute mai puțin frecvent în timpul exercițiilor fizice comparativ cu cele cu greutate normală. Cercetătorul recomandă ca plăcerea și bucuria să fie luate în considerare în consilierea pentru exerciții destinate gestionării greutății.
Activitatea fizică joacă un rol central în prevenirea și tratarea obezității și a bolilor cronice asociate acesteia. Totuși, nivelurile de activitate fizică scad la nivel global. În rândul persoanelor cu obezitate, lipsa motivației a fost identificată ca o barieră majoră în a fi activ, deși cercetarea pe acest subiect rămâne limitată.
Cercetătorii au analizat cum experiențele emoționale în timpul exercițiilor și motivația pentru exercițiu variază în funcție de indicele de masă corporală (IMC) și cum acești factori influențează comportamentul legat de activitatea fizică. S-a constatat că persoanele cu obezitate au experimentat semnificativ mai puține emoții plăcute în timpul exercițiilor, precum plăcerea, împuternicirea fizică și mândria, comparativ cu persoanele cu greutate normală.
Aceste descoperiri sunt importante deoarece experiențele emoționale pot influența puternic motivația pentru exerciții și pot modela comportamentul pe termen lung în ceea ce privește activitatea fizică. Oamenii tind să caute activități care generează emoții plăcute și să evite pe cele care provoacă sentimente negative.
Studiul a mai relevat că persoanele cu obezitate sunt mai puțin înclinate să se angajeze în activități fizice din motive legate de plăcere. În schimb, motivele legate de aspectul fizic și de corp au jucat un rol mai proeminent în rândul persoanelor cu obezitate comparativ cu cele cu greutate normală.
„Se pare că activitatea fizică în rândul persoanelor cu obezitate este mai des determinată de factori externi decât de motivația intrinsecă”, afirmă Hellsten. „Cu toate acestea, motivația intrinsecă este cunoscută pentru asocierea mai puternică cu activitatea fizică pe termen lung și regulată.”
„Factorii externi pot fi importanți pentru inițierea activității fizice, dar pentru menținerea comportamentului de exercițiu pe termen lung, motivația intrinsecă și plăcerea activității în sine joacă un rol mai semnificativ.”
Studiul a arătat că experiențele emoționale pozitive și factorii de motivație intrinsecă explică atât nivelul de activitate fizică, cât și intențiile indivizilor de a se angaja în exerciții în viitor.
„Descoperirile pot fi aplicate în domeniul sănătății și al consilierii pentru exerciții pentru a dezvolta planuri de îngrijire personalizate, destinate prevenirii obezității și a comorbidităților asociate cu aceasta”, spune Hellsten. „Este important să se ia în considerare cum poate fi făcută activitatea fizică mai plăcută.”
Studiul a fost finanțat de un proiect al Consiliului de Cercetare din Finlanda, condus de lectorul universitar Satu Pekkala.
