Activitatea fizică poate reduce riscul genetic de depresie la adulți
Adăugarea activității fizice în rutina zilnică poate părea un pas simplu pentru o sănătate mai bună, dar o cercetare realizată la Universitatea de Stat din Kansas sugerează că acest lucru ar putea fi deosebit de benefic pentru persoanele cu predispoziție genetică la depresie, ajutând astfel la reducerea riscului și la ameliorarea simptomelor.
Denver Brown, profesor asistent în cadrul Școlii de Științe ale Sănătății din Colegiul de Sănătate și Științe Umane al K-State, împreună cu cercetători de la Universitatea din Texas la San Antonio, Universitatea din Rhode Island și Vanderbilt Health, a publicat recent cercetarea în jurnalul Nature Mental Health. Studiul a examinat modul în care riscul genetic și activitatea fizică se corelează cu tulburarea depresivă majoră în rândul adulților, folosind date din Programul de Cercetare All of Us al Institutelor Naționale de Sănătate, un efort național pentru a înțelege mai bine cum diferențele de biologie, stil de viață și mediu influențează sănătatea.
Cercetătorii au analizat răspunsurile la chestionare, dosarele medicale electronice, datele genetice și datele pe termen lung privind activitatea fizică, colectate de dispozitivele Fitbit.
Depresia este una dintre principalele cauze de dizabilitate la nivel mondial, de aceea este important să înțelegem cum putem reduce povara acesteia. Pe măsură ce ne îndreptăm spre o medicină mai personalizată, cunoașterea riscului genetic al unui pacient ar putea ajuta la informarea discuțiilor despre stilul de viață, inclusiv despre rolul potențial al activității fizice în prevenirea depresiei sau în gestionarea simptomelor acesteia.
Brown a menționat că studiul a evaluat atât dacă participanții aveau un diagnostic de depresie, cât și severitatea simptomelor pentru a obține o înțelegere mai bună a experiențelor individuale.
„Dacă ne uităm la depresie doar ca la un ‘da’ sau ‘nu’ pentru diagnostic, pierdem mult din variabilitatea care vine odată cu un diagnostic”, a afirmat el. „Cineva poate avea unele simptome, dar nu un diagnostic formal. Unii ar putea avea simptome moderate, iar alții experimentează simptome substanțiale.”
Pentru a oferi o perspectivă practică, cercetătorii au examinat metrici comune de la trackerele de activitate purtabile, inclusiv pașii zilnici și minutele de activitate fizică moderată până la vigorosă, captate de dispozitivele Fitbit. Ambele măsuri au arătat un model consistent, unde riscul genetic era mai puțin strâns legat de severitatea depresiei în rândul adulților mai activi, a declarat Brown.
Deși acest studiu s-a concentrat pe adulți, cercetările mai ample ale lui Brown analizează și etapele anterioare ale vieții. Marea parte a muncii lui Brown se concentrează pe promovarea activității fizice în rândul adolescenților și tinerilor adulți, examinând totodată modul în care modelele lor de activitate fizică, comportament sedentar și somn interacționează pentru a promova bunăstarea mentală și a reduce riscul de tulburări mentale.
„Cercetările noastre sunt importante, în special pentru adolescenți și tineri adulți, deoarece aceste etape de viață coincid cu vârful apariției anxietății și depresiei și, de asemenea, cu o scădere substanțială a implicării în activitatea fizică”, a adăugat Brown.
Pe măsură ce cercetătorii adună mai multe date despre corpurile noastre, biologie și sănătate mintală, ei pot înțelege mai bine cum acești factori ne afectează și pot dezvolta abordări mai individualizate în viitor, a conchis Brown.
„În sănătate, nu există o soluție universală”, a menționat el. „Prin valorificarea bogăției de date disponibile din programe precum All of Us, putem înțelege mai bine cine ar putea fi cel mai vulnerabil la afecțiuni cronice de sănătate și tulburări mintale și să informăm recomandările de stil de viață adaptate nevoilor lor. Facem cu adevărat progrese spre o abordare mai personalizată a sănătății, iar acest studiu este un pas în această direcție.”
