Studiu randomizat dezvăluie îmbunătățiri în expansiunea stentului pentru noduli coronarieni severi calcificați
Un studiu clinic randomizat realizat la The Mount Sinai Hospital a arătat că utilizarea combinată a două tehnici pentru îndepărtarea nodulilor de calciu – aterectomia rotativă și litotripsia intravasculară (IVL) – înainte de plasarea stentului permite expansiunea mai completă a stenturilor comparativ cu IVL utilizată singură, la pacienții cu noduli coronarieni calcificați.
Prin această abordare inovatoare, zona stentului a fost cu aproximativ 19% mai mare decât cea obținută cu tratamentul standard, conform studiului NODULE-SHOCK. Cercetătorii au prezentat rezultatele duminică, 1 noiembrie, în cadrul unei sesiuni de cercetare clinică la conferința Transcatheter Cardiovascular Therapeutics din San Diego. Rezultatele au fost publicate simultan în JACC: Cardiovascular Interventions.
Nodulii calcificați reprezintă unele dintre cele mai dificile leziuni coronariene, deoarece structura lor dură și neregulată împiedică stenturile să se extindă complet. Studiul nostru introduce conceptul „Shave and Shake”: utilizarea aterectomiei rotative pentru a modifica calciul proeminent, urmată de litotripsie pentru a frânge calciul mai adânc.
„Combinarea acestor tehnologii complementare a dus la stenturi mai mari și mai uniform expandate. Acest lucru susține abordarea personalizată pentru aceste cazuri complexe, în funcție de tipul de calciu, în loc să tratăm toate leziunile calcificate în aceeași manieră”, a declarat Dr. Kini.
Pacienții cu artere coronariene severe blocate necesită intervenție coronariană percutanată (PCI). În această procedură non-chirurgicală, cardiologii intervenționiști folosesc un cateter pentru a plasa stenturi în arterele coronariene blocate, restabilind fluxul sanguin. Nodulii de calciu apar în până la 30% din cazurile PCI. Aceștia sunt depuneri dure de calciu, neregulate, care se proeminentizează în artele coronariene, făcând dificilă expansiunea completă a unui stent. Expansiunea insuficientă a stentului este asociată cu rezultate pe termen lung mai slabe, inclusiv re-narrowing-ul arterei, cheaguri de sânge și proceduri repetate.
Cardiologii detectează acești noduli cu ajutorul imaginilor intravasculare avansate și îi tratează folosind una dintre cele două tehnologii comparabile: fie prin aterectomie rotativă, care folosește o mică freză rotativă pentru a netezi nodulii, fie prin IVL, utilizând impulsuri de unde de șoc dintr-un balon specializat pentru a frânge sau „a zgudui” depunerile de calciu și a îmbunătăți flexibilitatea vasului.
Dr. Kini și echipa sa de cercetare au testat dacă utilizarea aterectomiei rotative în combinație cu IVL ar putea obține o expansiune mai bună a stentului comparativ cu IVL utilizată singură pentru pacienții cu noduli calcificați. Echipa a evaluat, de asemenea, dacă livrarea unor impulsuri suplimentare de IVL ar aduce beneficii suplimentare. NODULE-SHOCK este primul studiu randomizat care analizează în mod specific aceste tehnici la pacienții cu noduli calcificați.
Cercetătorii au inclus 120 de pacienți la The Mount Sinai Hospital cu artere coronariene sever calcificate. Aceștia au evaluat nodulii de calciu coronarieni folosind tomografia de coerență optică (OCT), o tehnică de imagistică intravasculară.
Printre cei 66 de pacienți cu noduli calcificați, 33 au fost asignați pentru tratamentul cu aterectomie rotativă plus IVL, iar 33 pentru IVL singură. Cercetătorii au utilizat OCT pentru a caracteriza nodulii de calciu înainte de tratament, a evalua răspunsul la tehnicile de tratament și a măsura expansiunea finală a stentului.
Combinarea aterectomiei rotative cu IVL a dus la o zonă a stentului cu aproximativ 19% mai mare decât IVL utilizată singură. Mai exact, zona finală a stentului a mediat 7.41 mm² cu aterectomie rotativă plus IVL comparativ cu 6.23 mm² cu IVL singură. Stenturile din grupul de terapie combinată au fost, de asemenea, mai circulare și simetrice. Rata de succes procedural a fost de 100% în grupul de terapie combinată, comparativ cu 97% în cazul IVL utilizată singură.
Același studiu a analizat, de asemenea, un alt grup de pacienți cu leziuni severe calcificate, dar fără noduli calcificați. Toți pacienții au fost tratați cu IVL singură, iar cercetătorii au dorit să testeze eficiența unor impulsuri suplimentare de IVL pentru a îmbunătăți expansiunea stentului.
Printre cei 54 de pacienți înscriși, 27 au fost asignați unei strategii de IVL cu impulsuri maxime (până la 120 de impulsuri), iar 27 au primit doze de IVL selectate de medic (aproximativ 75-80 de impulsuri). Cercetătorii au descoperit că impulsurile suplimentare nu au îmbunătățit expansiunea stentului. Mai precis, pacienții din grupul cu impulsuri maxime au primit în medie 114 impulsuri, comparativ cu 75 în grupul cu doze selectate de medic, dar zona finală a stentului a fost similară (5.50 versus 5.56 mm²). În ambele grupuri din întregul studiu, cercetătorii nu au raportat decese, atacuri de cord, proceduri repetate implicând artera tratată sau tromboze ale stenturilor în primele 30 de zile.
„Mesajul important din NODULE-SHOCK este că mai mult tratament nu înseamnă întotdeauna mai bine, ci alegerea tratamentului potrivit pentru tipul corect de calciu poate fi esențială”, adaugă Dr. Kini. „Constatările noastre susțin trecerea către intervenții coronariene mai personalizate, ghidate de caracteristicile depunerilor de calciu ale fiecărui pacient.”
Următoarele evaluări de un an sunt în curs de desfășurare. Sunt necesare studii mai mari, randomizate, în mai multe centre pentru a determina dacă expansiunea mai mare a stentului îmbunătățește rezultatele clinice pe termen lung.
