O proteină a sistemului imunitar reglează colesterolul și influențează rezistența la tratamentele pentru cancer
Cercetătorii de la Universitatea din Carolina de Nord, din cadrul Lineberger Comprehensive Cancer Center, au descoperit un rol neașteptat al unei proteine cheie a sistemului imunitar, arătând cum aceasta ajută la reglarea nivelurilor de colesterol din interiorul celulelor și influențează creșterea tumorilor și răspunsul la tratamente.
Rezultatele au fost publicate pe 2 noiembrie 2026 în Journal of Clinical Investigation.
Proteina, denumită cGAS, este cunoscută în principal ca un apărător de bază împotriva infecțiilor. Atunci când ADN-ul dăunător apare în citoplasma celulei, cGAS detectează ADN-ul și declanșează un răspuns imunitar. Acest sistem imunitar înnăscut reprezintă apărarea naturală a organismului împotriva germenilor. Totuși, această descoperire arată că cGAS funcționează și în nucleu, unde se leagă de regiuni specifice din genom și ajută la controlul expresiei genelor. Acest rol nuclear a fost suspectat, dar până acum a fost puțin înțeles.
„Aceste descoperiri dezvăluie o latură complet nouă a cGAS. Ne-am gândit mult timp la cGAS ca la un senzor al sistemului imunitar înnăscut, dar acesta poate acționa și ca un regulator care controlează modul în care genele sunt copiate din ADN în ARN, ajutând astfel la controlul colesterolului și al metabolismului celular. Această dublă funcție are implicații majore pentru biologia cancerului”, a declarat Pengda Liu.
Folosind tehnici avansate, echipa de cercetare a cartografiat poziția cGAS pe genom și a identificat genele pe care le reglează. În urma unei reacții biochimice complexe, s-a constatat că cGAS este atras către anumite regiuni ale genomului de proteine care ajută la controlul creșterii celulare și răspunsurilor la stres. Odată ajuns acolo, cGAS crește producția unei proteine numite LGALS3, care ajută la controlul nivelurilor de colesterol și influențează comportamentul celulelor și al tumorilor.
Această reacție în lanț are o consecință majoră: reduce producția de acetil-CoA, o moleculă de bază pentru colesterol. Cu mai puțin acetil-CoA disponibil, celulele produc mai puțin colesterol, dar atunci când cGAS lipsește, se întâmplă opusul. Celulele acumulează colesterol în exces, ceea ce alterează compoziția membranelor lor și activează o cale de creștere promotoare. Această cale este cunoscută pentru că crește dimensiunea celulelor, alimentează creșterea tumorilor și face celulele canceroase mai rezistente la tratament.
Pentru a testa impactul biologic al acestei schimbări metabolice, cercetătorii au studiat celulele canceroase în laborator și au implantat modele de tumori la șoareci fără cGAS. Tumorile care nu aveau cGAS au crescut semnificativ mai repede și au arătat o activare sporită a unei căi de reglementare cheie. Restaurarea cGAS sau simpla restaurare a LGALS3 a încetinit creșterea tumorilor și a redus acumularea de colesterol.
Studiul a mai descoperit că celulele canceroase deficitare în cGAS erau mai rezistente la medicamentele de chimioterapie comune, precum doxorubicină, dar și la agenții de reducere a colesterolului. Reintroducerea cGAS sau LGALS3 a inversat această rezistență.
„Nu știm dacă impactul cGAS asupra căii de reglementare cheie ar putea afecta în mod general toate medicamentele de chimioterapie sau alte terapii țintite, bazându-se doar pe impactul cGAS asupra colesterolului. În teorie, dacă tipul de tumoare depinde de colesterol pentru supraviețuire, acest semnal ar putea juca un rol în aceste răspunsuri”, a adăugat Liu. „De asemenea, am reușit să generalizăm această descoperire la alte tipuri de celule dincolo de celulele canceroase, inclusiv la anumite tipuri de celule albe din sânge care luptă împotriva infecțiilor și celulele epiteliale normale, iar din teste rezultatul acestui semnal rămâne valabil.”
Descoperirea deschide noi strategii terapeutice. Medicamentele care modulează activitatea transcripțională a cGAS sau care vizează calea LGALS3 ar putea ajuta la reducerea creșterii tumorilor sau la îmbunătățirea răspunsurilor la tratamentele existente. Deoarece metabolismul colesterolului este central în multe boli, aceste descoperiri ar putea avea relevanță și dincolo de cancer.
„Întrebarea noastră următoare este să abordăm cum se schimbă rolul de reglementare, în special în diferite stadii de dezvoltare a tumorilor și în timpul dezvoltării rezistenței la tratamente. În prezent, nu avem abordări de intervenție medicamentoasă pentru acest semnal și sperăm că studiile ulterioare vor putea identifica noi modulatoare chimice pe care să le testăm în preclinică în diferite modele animale”, a concluzionat Liu.
