Studii recente subliniază durerea neglijată provocată de ulcerele diabetice la picioare
Ulcerele la nivelul picioarelor asociate diabetului sunt adesea legate de amorțeală, dar pacienții subliniază că durerea severă și imprevizibilă pe care o pot provoca nu primește suficientă atenție în sistemul de sănătate, conform unei teze de doctorat de la Universitatea din Gothenburg.
Ulcerele greu vindecabile ale picioarelor la persoanele cu diabet apar de obicei în zonele supuse presiunii, cum ar fi degetele, partea din față a piciorului și călcâiul. Aceste ulcere pot apărea atât la diabetul de tip 1, cât și la cel de tip 2, cauzele subiacente incluzând circulația sanguină afectată și deteriorarea nervilor.
Teza se bazează pe sondaje și interviuri cu pacienți care suferă de ulcere diabetice la picioare, o afecțiune în care durerea poate apărea chiar și în condițiile unei sensibilități reduse. Intensitatea durerii variază semnificativ, de la o jenă ușoară, plictisitoare, până la senzația de a fi tăiat cu un cuțit pe talpa piciorului; în plus, durerea poate fi imprevizibilă.
„Pacienții trăiesc cu realitatea că durerea intensă poate apărea brusc, în orice moment al zilei sau al nopții. Nu pot prezice când va apărea durerea, ceea ce duce la tulburări de somn și le îngreunează planificarea vieții zilnice și a activităților sociale”, afirmă Anneli Ringblom, asistent medical comunitar care deține un doctorat în științe ale îngrijirii și sănătății.
În viața de zi cu zi, pacienții se confruntă cu o vigilență constantă. Întrebări precum „Pot lucra în grădină?”, „Pot merge la petrecere?” sau „Am suficiente analgezice?” îi frământă, complicându-le planificarea zilnică. Deși majoritatea pacienților apreciază personalul medical care îi tratează, aceștia semnalează că problemele legate de durere nu sunt întotdeauna recunoscute. Mulți pacienți afirmă că personalul medical nu întreabă întotdeauna despre durere, iar ei înșiși ezită să aducă în discuție acest subiect, pentru a nu-i împovăra pe cei care îi îngrijesc.
Unii pacienți descriu durerea ca fiind atât de severă și persistentă încât uneori amputația poate părea o soluție pentru a scăpa de suferință, chiar dacă aceasta este, în același timp, una dintre cele mai temute consecințe ale ulcerelor neîngrijite.
Anneli Ringblom subliniază că studiile din teza sa se concentrează pe perspectiva pacientului. Deși nu a investigat evenimentele clinice specifice, ea susține că rezultatele indică totuși necesitatea unei atenții sporite și a unor strategii mai clare în ceea ce privește evaluarea și ameliorarea durerii asociate ulcerelor diabetice ale picioarelor.
„Ulcerele diabetice ale picioarelor sunt extrem de limitative. Pacienții descriu o schimbare în relația cu propriul corp, un sentiment că nu se mai pot baza pe acesta. Unii spun că nu mai au energia necesară pentru a face o plimbare; pregătirile implicate – aplicarea unguentelor, bandajarea și verificarea unor detalii precum o cută în șosetă sau un grăunte de nisip în încălțăminte – devin prea solicitante, mai ales că, chiar și leziunile minore ale piciorului pot avea consecințe grave. Aceștia se confruntă cu o presiune imensă și cu o responsabilitate personală percepută ca fiind copleșitoare pentru a se asigura că nimic nu merge prost”, conchide ea.
