Studiul arată că persoanele judecă mai sever pierderea în greutate cu medicamentele GLP-1
Chiar și atunci când medicamentele sunt combinate cu dietă și exerciții fizice, oamenii pot simți că pierderea în greutate nu este pe deplin meritată.
Un studiu recent, publicat în revista Scientific Reports, a examinat modul în care utilizarea medicamentelor antiobezitate (AOM) influențează percepția efortului, judecata morală și evaluarea socială.
În ciuda faptului că peste 1 miliard de oameni la nivel mondial se confruntă cu obezitatea, modul în care aceștia își pierd greutatea poate influența judecata celorlalți. Tratamentul cu AOM, în special cu agonisti ai receptorului de peptide-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1), este foarte eficient, dar adesea este criticat ca fiind o „ieșire ușoară”. Această percepție reflectă o tendință psihologică mai largă, cunoscută sub numele de moralizarea efortului, unde un efort mai mare este echivalat cu o valoare morală mai mare. Astfel de credințe pot întări stigmatizarea, descurajarea tratamentului și pot agrava rezultatele mentale și fizice ale pacienților. Deși AOM pot oferi tratamente medicale pacienților cu obezitate persistentă, înțelegerea impactului acestor percepții asupra pacienților este esențială pentru maximizarea potențialului AOM-urilor. Este necesară o cercetare suplimentară pentru a examina cum evoluează aceste percepții în timp.
Cercetarea a constat în patru studii experimentale preînregistrate, desfășurate între noiembrie 2024 și februarie 2025, în Belgia, Statele Unite și Regatul Unit, cu un număr total de 1.205 participanți. Aceștia au fost recrutați online prin intermediul platformelor universitare și a Prolific. Pentru a asigura o calitate ridicată a datelor, cercetătorii au exclus răspunsurile incomplete, verificările de atenție eșuate, răspunsurile rapide și competența lingvistică scăzută.
Participanții au evaluat două persoane cu aceleași obiective de pierdere în greutate și experiențe similare cu dieta și exercițiile, cu excepția faptului că una dintre acestea a folosit un medicament antiobezitate, iar cealaltă nu. După ce au citit despre cele două persoane, participanții le-au evaluat folosind scale de tip Likert referitoare la efortul perceput, caracterul moral, căldura, competența și merituoșenia rezultatelor lor, precum și disponibilitatea de a colabora cu acestea într-un scenariu viitor.
Studiul a inclus variabile suplimentare, cum ar fi atitudinile față de AOM, experiența personală sau socială cu medicamentele pentru pierderea în greutate, credințele despre AOM ca fiind un scurtcircuit și trăsăturile de personalitate măsurate prin Inventarul Big Five (BFI). Cercetătorii au folosit teste t, corelații și modelare la nivel înalt pentru a examina relațiile dintre efortul perceput și judecata morală, precum și factorii moderatori potențiali.
Rezultatele din cele patru studii au arătat că utilizatorii de AOM au fost judecați mai sever decât cei care s-au bazat exclusiv pe dietă și exerciții fizice. Comparativ cu nonutilizatorii, utilizatorii de AOM au fost percepuți ca având un efort mai mic în atingerea obiectivelor lor de pierdere în greutate. Această percepție a efortului mai scăzut a fost constant asociată cu evaluări morale mai negative, utilizatorii de AOM fiind considerați mai puțin morali în toate studiile. De exemplu, Studiul 1 a constatat că scorurile privind efortul perceput erau semnificativ mai scăzute pentru utilizatorii de AOM comparativ cu nonutilizatorii, iar această diferență a fost însoțită de o scădere similar de mare a evaluărilor caracterului moral.
Dincolo de moralitate, aceste percepții s-au extins la evaluările sociale mai generale. Utilizatorii de AOM au fost percepuți ca fiind mai puțin competenți și mai puțin calzi și nu au fost considerați merituoși pentru succesul lor comparativ cu nonutilizatorii. Participanții au fost, de asemenea, mai puțin dispuși să exprime satisfacție față de o posibilă colaborare viitoare cu utilizatorii de AOM într-un scenariu de parteneri de antrenament. Cele mai multe dintre aceste efecte au fost mari în sinteza dovezilor din lucrare, deși căldura a fost mai moderată.
Un rezultat major a fost relația puternică dintre percepțiile de efort și judecata morală. Diferențele în efortul perceput între utilizatorii de AOM și nonutilizatori au fost asociate cu diferențe mai mari în judecata morală. Această corelație a fost observată în toate studiile și indică faptul că percepția efortului este un contributor major la judecata socială.
Studiul a explorat, de asemenea, factorii care ar putea influența aceste percepții. Persoanele cu atitudini mai pozitive față de AOM sau cu experiență anterioară cu astfel de medicamente au tendința de a judeca utilizatorii de AOM mai puțin aspru. În schimb, credințele mai puternice că AOM reprezintă un „scurtcircuit” pentru pierderea în greutate au intensificat judecățile morale negative. În unele cazuri, aceste credințe legate de scurtcircuit au interacționat cu percepția efortului, amplificând biasul.
Trăsăturile de personalitate, inclusiv conștiinciozitatea și extraversiunea, au avut puțin impact asupra acestor judecăți, indicând că biasul este mai strâns legat de interpretările bazate pe efort și atitudinile față de tratament, decât de diferențele de personalitate largi, deși o analiză exploratorie a relevat o mică asociere cu nevrotismul. Sinteza dovezilor folosind meta-analiza a confirmat că majoritatea efectelor au fost mari, în special pentru percepțiile de efort, judecata morală, competență, satisfacția cooperării și merituoșenie, și moderate pentru căldură.
Cercetarea arată că utilizarea AOM nu este doar o decizie medicală, ci și una socială, adesea însoțită de stigmatizare și judecăți negative. Persoanele care utilizează AOM sunt percepute ca având un efort mai mic și, prin urmare, sunt considerate mai puțin morale, competente și merituoase. Aceste constatări, bazate pe studii cu vignetă, evidențiază un bias răspândit, înrădăcinat în moralizarea efortului, care poate influența relațiile interumane și atitudinile publice față de tratamentele medicale. Corectarea acestui bias este importantă pentru asigurarea unei îngrijiri de calitate și reducerea stigmatizării. Educația publică, precum și reformularea narațiunii predominante despre pierderea în greutate, ar putea ajuta la schimbarea credințelor oamenilor despre efort și la o mai mare accentuare a sănătății și bunăstării, mai degrabă decât a efortului perceput necesar pentru pierderea în greutate.
