Activitățile fizice de lungă durată reduc riscurile de demență și problemele de sănătate mintală
Un studiu amplu realizat pe baza datelor UK Biobank sugerează că modul în care adulții acumulează mișcare zilnică, nu doar cât de mult se mișcă, poate fi relevant pentru sănătatea viitoare a creierului și a sănătății mintale.
Studiul, intitulat „Asocierea duratei și fragmentării activităților fizice cu demența, depresia și anxietatea viitoare: un studiu multimodal UK Biobank”, a raportat că perioadele mai lungi de activitate fizică moderată până la intensă și o activitate mai puțin fragmentată sunt asociate cu un risc semnificativ mai scăzut de diagnosticare viitoare în spital pentru demență, depresie și anxietate.
Activitatea fizică este un comportament sănătos care contribuie la îmbunătățirea bunăstării fizice și mentale. Studiile au corelat un nivel mai mare de activitate fizică cu un risc mai scăzut de demență, depresie și anxietate. Ghidurile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) recomandă între 150 și 300 de minute de activitate moderată, 75 până la 150 de minute de activitate vigorosă sau o combinație echivalentă pe săptămână.
Aceste ghiduri se concentrează în principal pe volumul total de activitate fizică și oferă puține informații despre tiparele de activitate fizică. Identificarea tiparelor de activitate fizică care pot oferi cele mai mari beneficii pentru sănătatea fizică și mentală este importantă pentru a informa ghidurile actuale.
O „perioadă de activitate fizică” se referă la un eveniment specific de activitate fizică de intensitate specifică, desfășurat pe o durată specifică, cum ar fi o plimbare rapidă de 20 de minute. În 2020, OMS a retras recomandarea anterioară conform căreia activitatea moderată până la intensă ar trebui să fie efectuată în perioade de peste 10 minute. În schimb, organizația a subliniat că orice activitate contează și că puțină activitate este mai bună decât nimic. Dovezile recente au stârnit dezbateri cu privire la faptul dacă activitatea fizică prelungită oferă beneficii mai mari pentru sănătate decât perioadele scurte.
Pentru a oferi informații semnificative în cadrul acestei dezbateri, cercetătorii de la City University of Hong Kong, China, au evaluat și comparat utilitatea duratei perioadelor de activitate fizică și fragmentarea acesteia în asocierea cu riscul viitor de demență, depresie și anxietate.
Cercetătorii au analizat datele măsurate cu accelerometre referitoare la durata celei mai lungi perioade de activitate intensă zilnică, durata activității fizice moderate până la intense și fragmentarea activității, colectate de la 66.483 de participanți la UK Biobank. Fragmentarea activității a măsurat cât de frecvent un minut de activitate a fost urmat de un timp sedentar, o fragmentare mai mare indicând tipare de activitate mai scurte și mai intermitente. Asocierea acestor parametri cu diagnosticele de demență, depresie și anxietate viitoare a fost evaluată după ajustarea pentru potențiale variabile de confuzie, inclusiv activitatea fizică totală.
Analiza studiului a relevat că perioadele mai lungi de activitate intensă erau asociate cu un risc mai scăzut de demență și anxietate. De asemenea, perioadele mai lungi de activitate fizică moderată până la intensă și tiparele de activitate mai puțin fragmentate erau corelate cu un risc mai scăzut pentru toate cele trei rezultate, independent de durata totală zilnică de activitate fizică.
Comparativ cu cele mai scurte perioade de activitate observate, care au durat două minute, perioadele de 47 de minute au fost asociate cu cel mai scăzut risc observat de demență. Comparativ cu participanții care nu au înregistrat activitate fizică moderată până la intensă, perioadele de 13 minute au fost asociate cu cel mai scăzut risc observat de demență, în timp ce perioadele de 36 de minute au fost asociate cu cel mai scăzut risc de depresie și anxietate.
Comparativ cu cea mai mare fragmentare a activității observate, cea mai mică fragmentare a fost asociată cu un risc mai scăzut cu 82%, 57% și 52% pentru demență, depresie și anxietate, respectiv.
Analiza datelor de neuroimagistică dintr-un subgrup de 13.108 participanți a dezvăluit că perioadele prelungite de activitate fizică moderată până la intensă și o fragmentare mai mică erau asociate cu un volum mai mare al hipocampului stâng și un volum mai mic de hiperintensitate a materiei albe. De asemenea, perioadele mai lungi de activitate fizică moderată până la intensă erau asociate cu un volum mai mare al hipocampului drept, în timp ce o fragmentare mai mică era asociată cu un volum total mai mare al creierului. Aceste analize transversale nu pot determina dacă tiparele de activitate au cauzat aceste diferențe structurale.
Printre participanții care purtau alela apolipoproteinei E ε4 (APOE4), asociată cu un risc crescut de demență, riscul de demență a scăzut progresiv pe măsură ce fragmentarea activității a scăzut. Acest lucru sugerează că tiparele de activitate fragmentată ar putea reprezenta o țintă nouă pentru reducerea riscului de demență în rândul indivizilor predispuși genetic. Totuși, această asociere nu stabilește că reducerea fragmentării va reduce riscul de demență.
Studiul subliniază că activitatea fizică prelungită de intensitate moderată până la mare, cu o fragmentare mai mică, este asociată cu un risc semnificativ mai scăzut de demență, depresie și anxietate.
Având în vedere aceste descoperiri, cercetătorii au ipotezat că activitatea fizică prelungită ar putea fi mai eficientă decât activitatea fragmentată în îmbunătățirea fitness-ului cardiorespirator și reducerea neuroinflamației, ceea ce, la rândul său, ar putea diminua riscul de demență. În ceea ce privește depresia și anxietatea, ei au subliniat necesitatea de a obține mai multe dovezi pentru a înțelege posibilele mecanisme biologice.
Un alt aspect notabil este influența genotipului APOE4 asupra asocierilor dintre fragmentarea activității și riscul de demență. Având în vedere aceste descoperiri, cercetătorii sugerează că purtătorii APOE4 ar putea să-și reducă fragmentarea activității cât mai mult posibil pentru a reduce semnificativ riscul de demență. Cu toate acestea, autorii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a evalua dacă fragmentarea activității poate fi vizată ca o intervenție fezabilă.
Pe baza concluziilor studiului, cercetătorii sugerează că adulții de vârstă mijlocie și vârstnicii ar trebui să fie încurajați să desfășoare activități fizice zilnice de intensitate moderată până la mare, cu o durată de 36 de minute. Aceasta corespunde cu mai mult de 250 de minute de activitate fizică moderată până la intensă pe săptămână, conform ghidurilor OMS. Aceasta reprezintă o implicație pentru sănătatea publică propusă de autori și nu o recomandare stabilită prin dovezi cauzale.
Perioadele de activitate intensă pot reprezenta o strategie alternativă pentru indivizii care nu pot desfășura activitate fizică moderată până la intensă. Totuși, acestea pot necesita un angajament mai mare de timp pentru a
