Apixaban reduce complicațiile și ajută vârstnicii să rămână mai mult acasă după tromboze
Persoanele în vârstă care se recuperează după cheaguri de sânge grave se confruntă adesea cu perioade lungi de spitalizare sau reabilitare din cauza unei rate mai mari de recidivă.
Un nou studiu sugerează că alegerea anticoagulantului poate influența modul în care pacienții se recuperează și cât timp pot petrece acasă în timpul tratamentului pentru tromboembolism venos. Tromboembolismul venos include tromboza venoasă profundă, un cheag care se formează în mod obișnuit în picioare, și embolia pulmonară, un cheag care călătorește către plămâni.
Tromboembolismul venos reprezintă o preocupare majoră pentru sănătatea persoanelor în vârstă. Aceasta este mai frecventă în rândul vârstnicilor și este asociată cu complicații grave și o mortalitate crescută. Deoarece riscul de cheaguri recurente rămâne ridicat după un eveniment inițial, mulți pacienți necesită terapie anticoagulantă pe termen lung pentru a preveni recidiva.
Studiul, intitulat „Comparative Effectiveness of Oral Anticoagulants and Home Time After Venous Thromboembolism in Frail and Non-Frail Older Adults”, a fost publicat în American Journal of Hematology. Cercetătorii au analizat datele din reclamațiile Medicare din perioada 2015-2019 pentru pacienții tratați cu unul dintre cele trei anticoagulante orale prescrise frecvent – apixaban, rivaroxaban sau warfarin – după un cheag de sânge acut.
O echipă de cercetători de la Hinda și Arthur Marcus Institute for Aging Research la Hebrew SeniorLife a studiat peste 18.000 de beneficiari Medicare și a constatat că pacienții tratați cu anticoagulantul apixaban (Eliquis) pentru cheaguri de sânge periculoase au experimentat mai puține complicații majore și au petrecut mai multe zile acasă, comparativ cu cei tratați cu warfarin (Coumadin sau Jantoven). Beneficiile au fost observate atât la pacienții fragili, cât și la cei nonfragili, cu cele mai clare avantaje observate la pacienții nonfragili.
Comparativ cu warfarin, apixaban a fost asociat cu un risc combinat mai scăzut de cheaguri recurente sau moarte în decurs de un an, precum și cu rate mai scăzute de sângerare majoră. Pacienții care luau apixaban au experimentat, de asemenea, mai puține zile de „pierdere a timpului acasă”, o măsură care captează timpul petrecut în spitale, departamente de urgență, unități de îngrijire calificată sau timpul pierdut din cauza decesului în termen de 365 de zile, dacă erau în continuare înscriși în Medicare. În contrast, rivaroxaban nu a arătat un avantaj clar față de warfarin în prevenirea complicațiilor și a fost asociat cu o pierdere mai mare a timpului acasă decât apixaban.
Este important de menționat că studiul a examinat rezultatele separat pentru persoanele în vârstă fragile și nonfragile, o populație adesea subreprezentată în studiile clinice. Fragilitatea – o condiție marcată de o reziliență fizică redusă și o vulnerabilitate crescută la boli – poate influența atât modul în care medicamentele sunt procesate de organism, cât și riscul de sângerare sau alte complicații. Prin combinarea măsurilor de fragilitate cu rezultatele clinice și măsurile centrate pe pacient, cum ar fi timpul acasă, cercetătorii și-au propus să ofere dovezi din lumea reală pentru a ajuta la ghidarea deciziilor de tratament pentru persoanele în vârstă cu cheaguri de sânge.
Persoanele în vârstă cu cheaguri de sânge se confruntă adesea cu decizii de tratament complexe, în special atunci când fragilitatea este implicată. Descoperirile noastre sugerează că apixaban ar putea oferi un echilibru favorabil între eficacitate, siguranță și capacitatea pacienților de a rămâne acasă, un rezultat care este extrem de important pentru persoanele în vârstă și familiile acestora.
Cercetătorii afirmă că rezultatele lor adaugă dovezi importante pentru a ajuta clinicianții și pacienții să aleagă între terapiile anticoagulante disponibile, în special pentru persoanele în vârstă, ale căror obiective de tratament pot include menținerea independenței și minimizarea timpului petrecut în spitale sau facilități de îngrijire.