Asistentele medicale din America Latină au suferit violențe sistemice severe în timpul pandemiei
Pandemia COVID-19 a generat provocări fără precedent pentru profesioniștii din domeniul sănătății din întreaga lume.
Un nou studiu publicat în revista Nursing Inquiry descrie violența de care au avut parte asistentele și moașele din America Latină, incluzând nu doar agresiuni fizice, ci și daune etice și emoționale.
Acest studiu evidențiază un model regional al violenței și suferinței morale, care a fost subestimat până acum: violența și suferința morală au rezultat dintr-o combinație de suprasolicitare în activitatea de îngrijire, stigmatizare socială și responsabilitate structurală.
Pandemia COVID-19 a pus o presiune extremă asupra sistemelor de sănătate, crescând încărcătura de muncă și expunerea personalului la pericole. Violența împotriva profesioniștilor din domeniul sănătății, inclusiv abuzuri, amenințări sau agresiuni care afectează bunăstarea fizică și psihologică, era deja prevalentă înainte de COVID-19. Cu toate acestea, studiile arată că violența împotriva asistentelor a crescut în timpul pandemiei.
Unii lucrători din domeniul sănătății experimentează, de asemenea, versiuni mai puțin vizibile ale daunelor, inclusiv stres moral și leziuni morale. Stresul moral apare atunci când profesioniștii cunosc calea de acțiune adecvată, dar nu pot acționa din cauza constrângerilor sistemice și de resurse, în timp ce leziunea morală se referă la daune mai durabile cauzate de evenimente precum acționarea împotriva valorilor fundamentale, asistarea constantă la suferința inutilă sau fiind injust acuzați pentru eșecuri sistemice.
Există încă lacune semnificative în înțelegerea acestor experiențe de violență și daune în America Latină, o regiune caracterizată prin sisteme de sănătate fragile și condiții de muncă istoric precare. În acest studiu, care reprezintă una dintre cele mai mari cercetări asupra forței de muncă din domeniul nursing-ului realizate vreodată în regiune, o echipă internațională de cercetători a evaluat modul în care profesioniștii din nursing au experimentat și descris diferitele forme de violență în timpul pandemiei.
Cercetătorii au analizat răspunsurile scrise ale 3.860 de asistente și moașe din 18 țări din America Latină și Caraibe, care au completat un chestionar pentru Global Consortium of Nursing & Midwifery Studies. Datele au fost colectate între iulie 2022 și mai 2025, acoperind perioada finală a pandemiei COVID-19 și următorii doi ani.
În urma analizei, cercetătorii au descoperit modele recurente în narațiunile de suprasolicitare emoțională, provocări profesionale și expunerea la multiple forme de violență. Au reieșit trei teme interconectate:
– Violența directă (de exemplu, agresiuni verbale și fizice)
– Stigmatizarea, frica și perturbarea apartenenței sociale (de exemplu, frica de contaminare și izolarea)
– Suferința etică-politică asociată cu vina structurală (de exemplu, asistentele fiind făcute responsabile pentru eșecuri ce depășesc controlul lor, cum ar fi lipsa de paturi și medicamente sau timpii lungi de așteptare)
În ciuda diferențelor contextuale din întreaga regiune, cum ar fi intensitatea mai mare a culpabilizării asistentelor în țările cu sisteme de sănătate mai slabe, aceste teme relevă similitudini care au influențat experiențele de muncă ale asistentelor și moașelor din America Latină în timpul pandemiei.
„Acest model regional sugerează că violența împotriva asistentelor nu este un fenomen episodic, ci mai degrabă un fenomen structural persistent, înrădăcinat în inegalitățile de lungă durată în organizarea sistemelor de sănătate din America Latină și Caraibe, care au devenit mai vizibile în condițiile pandemice”, afirmă autorii studiului.
Cercetătorii subliniază că rezultatele lor evidențiază necesitatea unor politici care să întărească protecția forței de muncă, responsabilitatea etică și suportul instituțional atât în setările de îngrijire de rutină, cât și în viitoarele urgențe de sănătate publică.
