Beneficiile tirzepatidei la adolescenții cu obezitate depășesc pierderea în greutate
Peste jumătate dintre adolescenții tratați cu tirzepatidă se situau sub pragul IMC pentru obezitate după 72 de săptămâni, iar ameliorările au depășit pierderea în greutate și au vizat sănătatea metabolică și confortul fizic.
Un studiu recent publicat în revista JAMA arată că tirzepatida administrată săptămânal a redus indicele de masă corporală (IMC) cu 18,5%, în medie, pe parcursul a 72 de săptămâni, la adolescenții cu obezitate sau cu supraponderabilitate și complicații asociate obezității. Tratamentul a îmbunătățit și greutatea corporală, factorii de risc cardiometabolic, funcționarea fizică și indicatorii calității vieții.
Obezitatea la adolescenți reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în Statele Unite, afectând aproximativ unul din cinci adolescenți. Adipozitatea este asociată atât cu complicații pe termen scurt, cât și pe termen lung, printre care rezistența la insulină, hipertensiunea, creșterea nivelului lipidelor din sânge și efecte negative psihosociale și fizice. Adolescenții respectivi au, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta obezitate, diabet de tip 2 și boli cardiovasculare la vârsta adultă.
Având în vedere aceste riscuri, Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă „tratament timpuriu, intensiv și bazat pe familie, centrat pe stilul de viață” pentru adolescenții cu obezitate. Deși mai multe medicamente, printre care semaglutida și liraglutida, sunt deja aprobate pentru obezitatea la adolescenți, autorii susțin că noile terapii medicamentoase trebuie evaluate alături de intervențiile asupra stilului de viață.
Tirzepatida este un agonist dublu al receptorilor polipeptidului insulinotrop dependent de glucoză (GIP) și ai peptidului-1 asemănător glucagonului (GLP-1), administrat săptămânal. Este aprobată la adulți pentru tratamentul obezității sau al supraponderabilității cu complicații asociate obezității și pentru tratamentul diabetului de tip 2 la adulți și la copii cu vârsta de 10 ani și peste.
În programul clinic SURMOUNT, tirzepatida a fost asociată cu scăderea în greutate și cu îmbunătățirea markerilor cardiometabolici la adulții cu obezitate, cu sau fără diabet de tip 2. Copiii cu vârste între 10 și 17 ani care au dezvoltat diabet de tip 2 în copilărie au beneficiat, de asemenea, de tratament, cu scăderi ale glicemiei și ale IMC, comparativ cu placebo. Cu toate acestea, siguranța și eficacitatea tirzepatidei pentru controlul greutății la adolescenții cu obezitate sau supraponderabilitate cu complicații asociate obezității nu au fost încă stabilite.
Studiul actual a fost un studiu randomizat controlat, dublu-orb, cu placebo, de faza 3, cu o perioadă de tratament de 72 de săptămâni. Au fost incluși 160 de participanți, iar studiul s-a desfășurat în 31 de centre din șase țări, din octombrie 2023 până în iunie 2026.
Participanții aveau între 12 și 17 ani la selecție și prezentau fie obezitate, fie supraponderabilitate cu cel puțin o complicație asociată obezității. Aceștia au fost randomizați în raport 2:1 pentru a primi tirzepatidă subcutanată administrată săptămânal, crescută până la doza maximă tolerată (5, 10 sau 15 mg), sau placebo, timp de 72 de săptămâni, în paralel cu intervențiile asupra stilului de viață. Acestea au inclus consiliere individualizată privind alimentația sănătoasă și activitatea fizică.
Criteriul principal de evaluare a fost modificarea procentuală a IMC față de valoarea inițială, până în săptămâna 72. Criteriile secundare cheie au inclus procentele participanților care au atins scăderi ale IMC de cel puțin 5%, 10%, 15% și 20%, modificările scorului SD al IMC, IMC exprimat ca procent din percentila 95, precum și greutatea corporală, circumferința taliei și funcționarea fizică față de valoarea inițială, până în săptămâna 72.
Rezultatele privind siguranța au inclus evenimentele adverse apărute în timpul tratamentului, evenimentele adverse grave și întreruperile tratamentului din cauza evenimentelor adverse.
Dintre participanți, 109 au fost repartizați în grupul tirzepatidă, iar 51 în grupul placebo. Un participant s-a retras înainte de a primi tirzepatidă. Vârsta medie la început a fost de 14,6 ani, iar majoritatea participanților (61,9%) erau de sex feminin. Greutatea corporală medie a fost de 109,7 kg, iar IMC mediu de 38,6 kg/m².
După 72 de săptămâni, adolescenții care au primit tirzepatidă au înregistrat o scădere medie a IMC de 18,5%, comparativ cu o ușoară creștere de 0,5% în grupul placebo. Atunci când cercetătorii au luat în considerare efectele potențiale ale continuării tratamentului fără întrerupere, scăderea estimată a IMC a ajuns la 21,4%.
Beneficiile au fost consecvente pentru toate cele 10 rezultate secundare cheie. Aproape 80% dintre cei tratați cu tirzepatidă au obținut o scădere a IMC de cel puțin 5%, iar aproape jumătate au înregistrat scăderi de 20% sau mai mult, comparativ cu doar 8% dintre cei care au primit placebo.
Tirzepatida a produs și ameliorări semnificative ale altor indicatori ai obezității: participanții au înregistrat scăderi ale greutății corporale și ale circumferinței taliei mai mari cu 20,1 kg, respectiv 16,4 cm, comparativ cu grupul placebo.
Beneficiile au depășit reducerea greutății. Tirzepatida a fost asociată și cu îmbunătățirea tensiunii arteriale, a profilului lipidic, a glicemiei, a hemoglobinei glicate și a insulinei a jeun.
În domeniul Confort fizic al chestionarului Impactul greutății asupra calității vieții – copii (IWQOL-Kids), diferența estimată de tratament a fost de 10,3 puncte, depășind pragul estimat pentru o ameliorare semnificativă clinic. Scorurile totale IWQOL-Kids și ale domeniului Stima de sine corporală s-au îmbunătățit și ele, deși aceste constatări nu au fost consecvente în ambele abordări analitice. Nu au fost observate ameliorări semnificative ale vieții sociale sau ale relațiilor familiale comparativ cu placebo.
Până în săptămâna 72, mai mult de jumătate dintre participanții din grupul tirzepatidă aveau un IMC sub pragul de obezitate specific vârstei și sexului, al percentilei 95, comparativ cu doar 7,1% dintre cei care au primit placebo.
Dintre toți participanții care au primit cel puțin o doză din tratamentul randomizat, 95,4% dintre cei tratați cu tirzepatidă au raportat evenimente adverse (EA), comparativ cu 82,4% din grupul placebo. Evenimentele adverse gastrointestinale au afectat 81,5% dintre cei tratați cu tirzepatidă și au fost în principal ușoare sau moderate, cu greață, vărsături și diaree mai frecvente în timpul creșterii dozei. Antiemeticele au fost utilizate de 22,2% dintre cei tratați cu tirzepatidă, față de 3,9% în grupul placebo. Depresia sau ideația suicidară au fost raportate ca evenimente adverse la 4,6% dintre cei tratați cu tirzepatidă și la 2,0% dintre cei din grupul placebo, deși niciunul dintre aceste evenimente nu a fost clasificat drept grav.
Întreruperea tratamentului din cauza evenimentelor adverse a apărut la 9,3% dintre cei tratați cu tirzepatidă și la niciunul dintre cei din grupul placebo. Reducerea dozelor din cauza efectelor gastrointestinale a apărut la 0,9% până la 9,3% dintre cei tratați cu tirzepatidă, în funcție de evenimentul advers.
Evenimentele adverse grave au apărut la opt participanți din grupul tirzepatidă și la doi din grupul placebo. Evenimentele considerate legate de tratament de către investigatori au inclus durere abdominală, vărsături, deshidratare și scăderea poftei de mâncare la un participant, precum și calculi biliari și îndepărtarea vezicii biliare.
Indicatorii de creștere, scorurile SD ale înălțimii și progresia pubertară au fost similari între grupuri, fără o perturbare aparentă a dezvoltării adolescenților în perioada de tratament de 72 de săptămâni.
Aceste rezultate arată că tirzepatida determină scăderi importante ale greutății corporale și ale IMC la adolescenții cu obezitate, alături de ameliorări ale factorilor de risc cardiometabolici și ale funcționării fizice.
Este de remarcat faptul că aproape jumătate dintre cei tratați cu tirzepatidă au atins o scădere a IMC de cel puțin 20%, deși nu toți participanții au ajuns la doza maximă. Dintre cei care au finalizat tratamentul cu tirzepatidă, 23% au primit 5 mg, 15% au primit 10 mg, iar 62% au primit doza cea mai mare, de 15 mg, în săptămâna 72.
Rezultatele sunt în concordanță cu cele ale studiului SURMOUNT-1 la adulți, cu o reducere a greutății corporale de aproximativ 20% la dozele de tirzepatidă de 10 mg și 15 mg. De asemenea, ele corespund îmbunătățirilor IMC și ale nivelului glicemiei obținute cu tirzepatidă în studiul SURPASS-PEDS, la copiii cu diabet de tip 2 apărut în copilărie.
Autorii notează că agoniștii receptorilor GLP-1 au fost testați cu succes și anterior la adolescenții cu obezitate, adesea cu beneficii cardiometabolice și funcționale. De exemplu, studiul STEP TEENS a raportat o scădere a IMC de 16,1% cu semaglutidă, pe parcursul a 68 de săptămâni, deși comparațiile directe între cele două medicamente nu pot fi făcute pe baza acestor studii separate.
În rândul adolescenților, dorința de condiție fizică și de activitate, precum și creșterea încrederii în sine în contextul social pot fi factori motivaționali esențiali pentru eforturile de reducere a greutății. Autorii susțin că ameliorările scorurilor domeniilor IWQOL cu tirzepatidă, în special în privința confortului fizic și a stimei de sine corporale, pot ajuta la abordarea unora dintre aceste motivații, prin îmbunătățirea capacității adolescenților de a-și desfășura activitățile zilnice și a modului în care se simt față de propriul corp.
Deși 21% dintre participanții repartizați la tirzepatidă au întrerupt tratamentul, comparativ cu 31% dintre cei din grupul placebo, aceasta nu pare să fi schimbat interpretarea rezultatelor, care au fost în general consecvente în ambele abordări analitice. Evenimentele adverse au fost cel mai frecvent motiv de întrerupere în grupul tirzepatidă, în timp ce lipsa eficacității a fost cel mai frecvent motiv în grupul placebo. Pregătirea pacienților tineri și a familiilor lor pentru eventualele evenimente adverse, în special pentru simptomele gastrointestinale, așteptate în cazul agoniștilor receptorilor GLP-1, ar putea ajuta la o participare mai bună pe termen lung la astfel de studii clinice.
Cinci participanți tratați cu tirzepatidă au raportat ideație suicidară la o evaluare standardizată, inclusiv unul care a raportat ideație suicidară activă, fără plan sau intenție de a acționa. Toți participanții cu ideație suicidară aveau un istoric psihiatric anterior, iar niciunul nu a întrerupt tratamentul din acest motiv. Deși numărul mic de evenimente nu stabilește un risc crescut asociat tirzepatidei, vigilența continuă este esențială la această populație, potrivit autorilor.
Studiul a avut limitări frecvent întâlnite la testarea medicamentelor împotriva obezității la adolescenți. Sunt necesare date de urmărire pe termen mai lung pentru a stabili durabilitatea beneficiilor și siguranța pe termen lung. Doar un participant avea diabet de tip 2, iar unul era supraponderal, ceea ce limitează aplicabilitatea rezultatelor la aceste populații.
Cohorta a inclus puțină diversitate rasială și etnică, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor. De asemenea, 62% dintre participantele de sex feminin și 43% dintre cei de sex masculin se aflau în maturitate sexuală completă la început, ceea ce limitează evaluarea efectelor tratamentului asupra creșterii și maturării în adolescență. Autorii recomandă monitorizarea continuă a progresiei pubertare și a ratelor de creștere așteptate.
Studiul a fost sponsorizat de Eli Lilly, producătorul tirzepatidei, companie care a fost implicată în proiectarea studiului, analiza datelor, interpretarea acestora și pregătirea manuscrisului.
Constatările acestui studiu randomizat controlat privind tirzepatida la adolescenții cu obezitate sau supraponderabilitate cu cel puțin o complicație asociată obezității, alături de intervențiile asupra stilului de viață, arată scăderi substanțiale și semnificative clinic ale IMC pe parcursul a 72 de săptămâni. Aceste beneficii au fost însoțite de ameliorarea factorilor de risc cardiometabolici, a funcționării fizice și a indicatorilor greutății corporale. Evenimentele adverse gastrointestinale au fost cele mai frecvente, mai ales în perioada de creștere a dozei.
Deși rezultatele susțin potențialul tirzepatidei ca opțiune de tratament pentru obezitatea la adolescenți, sunt necesare studii pe termen mai lung pentru a stabili eficacitatea și siguranța sa susținute în această populație.