Caracteristicile tradiționale ale cancerului de prostată nu prezic beneficiul terapiei hormonale
Un nou studiu realizat de cercetători de la UCLA Health Jonsson Comprehensive Cancer Center a constatat că, deși trăsăturile patologice tradiționale utilizate pentru a clasifica cancerul de prostată agresiv – cum ar fi boala de grad înalt, extinderea cancerului dincolo de prostată și implicarea veziculelor seminale – pot ajuta la identificarea pacienților cu rezultate mai slabe după chirurgie, acestea nu prezic cine va beneficia mai mult de pe urma adăugării terapiei hormonale la radioterapia postoperatorie.
Rezultatele, publicate în European Urology, au fost coordonate de Dr. Amar Kishan, profesor și vicepreședinte executiv al oncologiei radiante la David Geffen School of Medicine de la UCLA, și subliniază necesitatea unor biomarkeri moleculare care pot prezice mai bine răspunsul la tratament și personaliza terapia în funcție de biologia tumorii.
După intervenția chirurgicală pentru cancerul de prostată, unii pacienți primesc radioterapie dacă există îngrijorări că boala ar putea recidiva. Medicii pot adăuga terapia hormonală, care reduce nivelurile hormonilor ce pot alimenta creșterea cancerului de prostată, pentru a îmbunătăți rezultatele în rândul anumitor pacienți.
Terapia hormonală poate provoca efecte secundare, inclusiv oboseală, bufeuri, disfuncție sexuală, pierdere osoasă și modificări metabolice. Identificarea pacienților care au cele mai mari șanse de a beneficia este esențială pentru a asigura tratamente eficiente, evitând în același timp efectele secundare inutile.
Medicii folosesc adesea trăsăturile identificate în țesutul prostatic îndepărtat în timpul intervenției chirurgicale pentru a estima cât de agresivă este boala unui pacient. Aceste trăsături pot prezice rezultatele, dar a rămas neclar dacă pot identifica pacienții care sunt mai predispuși să beneficieze de terapia hormonală suplimentară.
Cercetătorii au analizat datele individuale de la cinci studii clinice randomizate de fază 3, care au comparat radioterapia postoperatorie singură cu radioterapia combinată cu terapia hormonală.
Analiza a inclus 4.781 de pacienți care au suferit intervenții chirurgicale pentru cancerul de prostată și care au primit ulterior radioterapie. Cercetătorii au dezvoltat un scor bazat pe numărul de trăsături patologice adverse, având în vedere patru constatări de risc înalt:
- Boală de grad înalt (Grupa de Grad 4-5)
- Cancer care s-a extins în veziculele seminale
- Cancer care a depășit prostata
- Margini chirurgicale pozitive, ceea ce înseamnă că celulele canceroase au fost găsite la marginea țesutului îndepărtat
Pacientul a primit un scor de la zero la patru, în funcție de numărul de trăsături adverse prezente. Cercetătorii au evaluat apoi dacă acest scor a influențat beneficiul adăugării terapiei hormonale pentru două rezultate cheie: supraviețuirea generală și supraviețuirea fără metastaze.
Cercetătorii au confirmat că pacienții cu mai multe trăsături patologice adverse au avut rezultate mai slabe. Cei cu un număr mai mare de trăsături adverse au avut un risc crescut de deces și de răspândire a cancerului în alte părți ale corpului.
Cu toate acestea, numărul de trăsături adverse nu a prezis dacă un pacient va beneficia mai mult de pe urma adăugării terapiei hormonale la radioterapie.
Chiar și pacienții cu multiple trăsături de risc ridicat, inclusiv boală de grad înalt și invazie a veziculelor seminale, nu au experimentat o îmbunătățire mai mare a supraviețuirii generale sau a supraviețuirii fără metastaze prin adăugarea terapiei hormonale, comparativ cu pacienții cu mai puțini factori de risc.
Rezultatele au fost consistente în rândul pacienților cu un nivel de antigen specific prostatic (PSA) de 0,5 ng/mL sau mai mic înainte de radioterapie, un grup în care cercetările anterioare au găsit un beneficiu limitat al terapiei hormonale suplimentare.
Studiul arată că trăsăturile patologice tradiționale sunt utile pentru identificarea pacienților cu un risc mai mare de recidivă, dar nu indică cine va răspunde cel mai bine la terapia hormonală.
Aceste descoperiri subliniază o distincție importantă între predicția riscului și predicția beneficiului tratamentului. Deși patologia ne ajută să înțelegem care cancere sunt mai agresive, avem nevoie de biomarkeri care să ne indice care pacienți sunt cei mai predispuși să beneficieze de o terapie specifică. Prin identificarea pacienților care beneficiază cu adevărat de un tratament suplimentar, abordările mai personalizate ar putea îmbunătăți rezultatele, reducând în același timp efectele secundare legate de tratament.
