Carnea de vită poate fi inclusă în diete sănătoase, dar care este impactul său ecologic
De la nutrienți esențiali și sănătatea inimii până la emisiile de metan și utilizarea terenurilor, cercetătorii analizează cerințele concurente care conturează locul cărnii de vită în viitorul alimentației.
Un studiu recent publicat în jurnalul Animal Frontiers a sintetizat literatura nutrițională, ecologică și socio-economică pentru a evalua rolul cărnii de vită în cadrul sistemelor alimentare nutritive și sustenabile.
Autorii s-au bazat pe rezultate din studii clinice controlate randomizate (RCT-uri), cercetări observaționale și orientări de politică agricolă internațională pentru a examina cum se intersectează producția de bovine cu nutriția globală, presiunile asupra mediului și mijloacele de trai în zonele rurale.
Sinteza sugerează că, atunci când este consumată în cadrul unor modele dietetice echilibrate, carnea de vită reprezintă o sursă nutritivă densă, bogată în micronutrienți bio disponibili și proteine de înaltă calitate, fără a agrava constant marcajele de risc cardiometabolic măsurate în studiile controlate.
Autorii au argumentat că politicile alimentare sustenabile trebuie să țină cont de densitatea nutrițională, utilizarea terenurilor agricole și mijloacele de trai în zonele rurale, pe lângă impactul asupra mediului, fără a se baza exclusiv pe comparații bazate pe masă sau calorii.
Contextul arată că cercetările agricole și nutriționale indică faptul că furnizarea unei nutriții adecvate pentru o populație globală în creștere, în timp ce se limitează daunele ecologice, rămâne o provocare majoră.
Discuțiile despre carnea roșie s-au axat adesea pe contribuțiile sale la emisiile de gaze cu efect de seră (GHG) și necesarul de pășunat, cu mai puțină atenție acordată valorii sale nutriționale.
Comparațiile convenționale între sursele de alimente vegetale și animale, sau chiar între diferite tipuri de alimente de origine animală, utilizează adesea metri bazați pe masă sau calorii (de exemplu, emisiile pe kilogram de produs), care nu iau în considerare pe deplin diferențele în densitatea micronutrienților sau biodisponibilitatea acestora.
Studiile observaționale epidemiologice au corelat frecvent consumul de carne roșie cu bolile cardiovasculare (CVD) și diabetul de tip 2 (T2D), dar recenzia notează că clasificarea greșită a expunerii și confuzia reziduală (inclusiv inactivitatea fizică, greutatea corporală mai mare și aportul scăzut de fibre dietetice) pot influența aceste asocieri.
Cercetările anterioare au examinat efectele cărnii de vită în cadrul dietelor controlate, alături de capacitatea bovinelor de a converti forajele necomestibile în nutriție umană pe terenuri marginale, dar aceste constatări nutriționale și agricole au fost adesea considerate separat.
Revizuirea actuală a avut ca scop abordarea acestor lacune de cunoștințe și informarea politicilor internaționale agrifood prin sintetizarea dovezilor nutriționale, clinice și ecologice asupra consumului de carne de vită, orientărilor dietetice, securității alimentare și sustenabilității.
Autorii au comparat recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), Fondului Mondial de Cercetare a Cancerului (WCRF) și Comisiei EAT-Lancet, alături de limitele de consum de carne roșie în cadrul Scorului Global de Calitate a Dietei (GDQS). Limitele sugerate au variat considerabil, între aproximativ 350–500 g pe săptămână în recomandările OMS și WCRF și 100–105 g pe săptămână în dieta de referință EAT-Lancet.
Lucrarea a acoperit patru subiecte principale: (1) Densitatea micronutrienților și biodisponibilitatea pentru populațiile vulnerabile, (2) Marcajele de risc cardiometabolic din studiile dietetice controlate, (3) Caracteristicile nutriționale ale matricei alimentelor integrale și ale alimentelor ultra-procesate (UPF), și (4) Strategii pentru reducerea intensității emisiilor în lanțurile globale de aprovizionare cu animale.
Autorii au raportat că produsele de origine animală furnizează aproximativ o treime din proteina dietetică globală și o proporție și mai mare de aminoacizi indispensabili.
De asemenea, au subliniat că carnea de vită oferă concentrații mari de nutrienți adesea deficitari în diete, inclusiv fier heme, zinc și vitamina B12, care pot fi deosebit de valoroși pentru grupurile vulnerabile, inclusiv copiii în primele 1.000 de zile de viață, femeile însărcinate sau care alăptează și vârstnicii. Beneficiile pot depinde de dietele existente și de accesul la alte alimente bogate în nutrienți.
În ceea ce privește sănătatea cardiometabolică, autorii au citat studii controlate care examinează marcajele de risc, mai degrabă decât incidența bolilor pe termen lung. O recenzie sistematică recentă și o meta-analiză (SRMA) a 20 de RCT-uri au raportat că dietele ce conțin cantități mai mari de carne de vită (în medie aproximativ 161 de grame pe zi) nu au modificat advers marcajele cheie ale lipidelor sanguine asociate cu riscul de CVD în comparație cu dietele care conțin puțină sau deloc carne de vită. Această cifră de 161 g reflectă consumul din studiile revizuite, nu reprezintă o cantitate recomandată zilnic.
O altă SRMA a 21 de RCT-uri în rândul indivizilor cu risc de T2D sau care suferă de această afecțiune a raportat că nu au existat efecte semnificative asupra insulinei în repaus, sensibilității la insulină sau rezistenței la insulină evaluate folosind Modelul de Evaluare a Homeostaziei Rezistenței la Insulină (HOMA-IR), deși rezultatele au variat între studii.
În ceea ce privește procesarea alimentelor, lucrarea a distins procesarea mecanică, cum ar fi măcinarea, care schimbă structura fizică a cărnii fără a modifica substanțial compoziția sa nutrițională, de produsele mai extensiv formulate. Autorii au ridicat, de asemenea, îngrijorări cu privire la adecvarea nutrițională a unor alternative de carne foarte procesate, inclusiv conținutul de sodiu și aditivi.
În cele din urmă, în cadrul sistemelor agricole, recenzia a notat că bovinele convertesc forajele necomestibile de pe terenuri neproductive în proteine bogate în nutrienți, în timp ce sectorul mai larg al animalelor susține aproximativ 1,5 miliarde de mijloace de trai la nivel global. Femeile reprezintă aproximativ două treimi dintre crescătorii de animale cu venituri reduse.
Autorii au recunoscut, de asemenea, presiunile ecologice generate de producția de animale, inclusiv emisiile de metan, conversia terenurilor, utilizarea apei și scurgerea agricolă. Emisiile mai reduse pe kilogram de carne de vită nu ar însemna neapărat emisii totale mai mici dacă producția ar crește.
În concluzie, autorii au ajuns la concluzia că un consum moderat de carne de vită în cadrul unor modele dietetice echilibrate poate contribui la adecvarea nutrițională, în timp ce sunt necesare studii pe termen
