Cercetătorii au testat o adăugare neașteptată la tratamentele vaginale: oxigen
Cresterea nivelului de oxigen în vagin poate modifica echilibrul între bacteriile protective și microbii asociați cu infecția?
O echipă de cercetători a realizat un studiu pe femei cu vaginoză bacteriană și vaginită, publicat în revista Microorganisms, care descrie schimbările din microbiomul vaginal în urma tratamentului cu oxigen topic, utilizat singur sau în combinație cu antimicrobiene. Studiul nu poate stabili dacă oxigenul a fost responsabil pentru aceste schimbări, iar autorii îl cataloghează drept o cercetare exploratorie ce necesită teste suplimentare.
Sănătatea vaginală depinde de o comunitate microbiană dominată de Lactobacillus. Aceste bacterii utilizează zaharurile derivate din glicogen pentru a produce acid lactic, menținând un pH acid de aproximativ 3,5 până la 4,5. Ele produc, de asemenea, bacteriocine și biosurfactanți. Unele specii generează peroxid de hidrogen, dar rolul său protector în vagin rămâne incert. Lactobacilii pot împiedica patogenii să adere la mucoasa vaginală.
Studiul a fost realizat la Unitatea de Obstetrică a Spitalului Universitar din Modena, Italia, pe un număr de 22 de femei cu vârste între 18 și 45 de ani, care prezentau simptome de vaginoză bacteriană sau vaginită nespecifică. Participantele au fost împărțite în mod aleatoriu în două grupuri, fiecare având câte 11 persoane. Unul dintre grupuri a primit doar tratament cu oxigen topic, iar celălalt a primit și tratament antibiotic sau antimicotic timp de 5 până la 7 zile.
Oxigenul a fost administrat intravaginal cu ajutorul dispozitivului Caress Flow, la o concentrație de peste 95%, la o rată de 3 L/min pentru 20 de minute, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni. Dispozitivul folosește o canulă sterilă de unică folosință, având micro-aperturi laterale, iar metoda este concepută pentru a minimiza riscurile de barotrauma și embolie gazoasă. Aceste riscuri nu au fost evaluate independent în cadrul acestui studiu.
La finalul tratamentului, swaburile vaginale au fost recoltate pentru a analiza compoziția microbiotei prin secvențierea genei 16S rRNA. În grupul care a primit doar oxigen, pH-ul a rămas constant la o medie de 4,50. Rezultatele swaburilor au fost negative pentru 4 din cele 11 femei la început, crescând la 9 din 11 după tratament. Deși această schimbare s-a apropiat de semnificația statistică, nu a atins-o.
În grupul care a primit tratament antimicrobian plus oxigen, profilul microbian a suferit schimbări mai semnificative. Acest grup a început cu un număr considerabil mai mic de lactobacili și mai mulți anaerobi stricți comparativ cu grupul care a primit doar oxigen. pH-ul median a variat de la 5,00 la 4,75, o modificare care nu a fost semnificativă statistic.
Abundența totală a Lactobacillus a crescut de la o medie de 49,1% la 85,2%, dar schimbarea nu a fost semnificativă. Analiza a relevat reduceri semnificative în Atopobium și Sneathia, cu o reducere limitată a Clostridium. De asemenea, strict anaerobii au scăzut semnificativ de la 24,8% la 9,0%. Studiul nu a măsurat tensiunea de oxigen vaginală sau potențialul redox și nu a stabilit că numărul bacterian a scăzut sau că simptomele s-au îmbunătățit datorită oxigenului.
Autorii interpretează aceste rezultate ca indicând faptul că tratamentul topic cu oxigen poate ajuta la modificarea microbiotei vaginale, în special ca adjunct la terapia antimicrobiană. Ei sugerează că expansiunea L. iners ar putea reprezenta un fenomen de specie pionier, facilitând re-acidificarea mediului după suprimarea anaerobilor stricți. Studiul nu a stabilit această succesiune, iar dominanța L. iners poate apărea și la femeile cu disbioză persistentă sau recurentă.
Referitor la siguranță, studiul menționează o bună tolerabilitate pe termen scurt, fără evenimente adverse raportate. Participantele au considerat procedura confortabilă și acceptabilă. Autorii sugerează că această abordare merită studii suplimentare ca o opțiune non-invazivă, economisind antibiotice, și solicită trialuri multicentrice, controlate cu placebo, cu urmărire extinsă.
Limitările studiului includ dimensiunea foarte mică a eșantionului, lipsa unui grup de control adecvat și a unui grup cu tratament simulativ, ceea ce face ca efectul suplimentar al oxigenului să rămână necunoscut. De asemenea, cele două grupuri au avut compoziții microbiotice diferite la bază, complicând comparațiile între regimuri.
Acest studiu pilot oferă dovezi preliminare că tratamentul topic cu oxigen vaginal este fezabil, bine tolerat pe termen scurt și asociat cu modificări ce ar putea favoriza o compoziție microbiană vaginală mai sănătoasă, în special prin reducerea anaerobilor stricți, atunci când este combinat cu terapia antimicrobiană. Totuși, dimensiunea mică a eșantionului și lipsa grupurilor de control adecvate fac ca aceste rezultate să fie doar generatoare de ipoteze. Studiile controlate viitoare, cu un număr suficient de participanți, sunt necesare pentru a investiga dacă această abordare aduce beneficii suplimentare față de tratamentele antimicrobiene standard.
