Cercetătorii subliniază necesitatea prudenței în utilizarea substanțelor psihodelice pentru tratamentul ADHD
În ultimii ani, interesul față de microdozarea psihodelicelor clasice, precum psilocibina și LSD, a crescut în rândul adulților cu ADHD. Pe internet abundă mărturii personale care descriu îmbunătățiri în concentrare, controlul impulsurilor și starea de bine.
Cu toate acestea, o revizuire recentă realizată de cercetători de la Universitatea de Medicină din Wroclaw arată că dovezile științifice disponibile nu permit confirmarea eficacității psihodelicelor în tratamentul ADHD. Aceasta este o arie de cercetare intensă, dar nu o terapie gata pentru practica clinică.
Interesul crescut, dar răspunsuri puține
De câțiva ani, psihadelicele sunt în centrul cercetărilor psihiatrice. Oamenii de știință au investigat utilizarea lor potențială în tratamentul depresiei, tulburărilor de anxietate și tulburării de stres posttraumatic, printre altele. Acest lucru a generat întrebări cu privire la rolul lor în ADHD.
Autorii unei revizuiri publicate în International Journal of Molecular Sciences au analizat literatura disponibilă despre utilizarea psihadelicelor clasice la adulții cu ADHD, identificând cinci studii care îndeplineau criteriile de includere.
Interesul pentru psihadelice în contextul ADHD reflectă o tendință mai largă în cercetare, care explorează aplicațiile lor potențiale în psihiatrie. În același timp, tot mai mulți adulți recunosc dificultăți legate de atenție, impulsivitate și reglarea emoțională. Unii pacienți nu obțin îmbunătățiri suficiente sau experimentează efecte adverse de la medicamentele standard, ceea ce îi determină să caute soluții alternative.
Ce s-a studiat, de fapt?
Cercetătorii au identificat doar cinci studii care au îndeplinit criteriile de evaluare științifică. Acestea au inclus trei studii observaționale despre microdozarea psihadelicelor, un studiu clinic randomizat cu doze mici de LSD și un studiu pilot care a examinat experiențele participanților implicați în utilizarea ritualică a ayahuasca, o băutură psihotropică pe bază de plante folosită tradițional de unele comunități amazoniene.
În studiile observaționale, participanții au raportat adesea îmbunătățiri pe termen scurt în concentrare, stare de spirit și reglarea emoțională. Problema este că astfel de designuri de studiu nu pot determina dacă îmbunătățirile au fost cauzate efectiv de substanțele respective.
Aceste descoperiri sunt interesante, deoarece ilustrează ce experimentează utilizatorii și de ce subiectul atrage atenția. Totuși, studiile naturaliste sunt foarte susceptibile la efecte de așteptare, auto-sugestie, părtinire în selecția participanților și lipsa standardizării dozelor. Ele nu permit concluzii despre eficacitatea tratamentului, – subliniază.
De ce sunt considerate psihadelicele?
Psihadelicele clasice, precum psilocibina și LSD, acționează în principal asupra receptorilor de serotonină, în special receptorul 5-HT2A. Cercetările sugerează că acestea ar putea influența plasticitatea neurală, procesarea emoțională și organizarea rețelelor cerebrale implicate în atenție și auto-reglare. Aceste mecanisme sunt motivul pentru care cercetătorii consideră relevanța lor potențială în ADHD.
Aceste ipoteze biologice sunt interesante. Totuși, este important să ne amintim că ADHD nu este un sindrom în principal serotonergic. Sistemele dopaminergice și noradrenergice, precum și funcțiile executive legate de motivație, controlul impulsurilor și reglarea emoțională, joacă roluri cheie. Orice efect potențial al psihadelicelor asupra simptomelor ADHD rămâne, prin urmare, în mare parte o ipoteză de cercetare în această etapă, – explică expertul.
Particular de relevanță a fost singurul studiu clinic randomizat, dublu-orb, care a comparat doze mici de LSD cu un placebo la adulții cu ADHD. Au fost observate îmbunătățiri în ambele grupuri, însă diferențele între grupuri nu au fost semnificative din punct de vedere statistic.
O senzație subiectivă de îmbunătățire nu indică întotdeauna un efect farmacologic real. În psihiatrie, așteptările pacienților pot influența puternic rezultatele.
Ce nu știm încă?
Autorii revizuirii subliniază că starea actuală a cunoștințelor nu răspunde celor mai importante întrebări referitoare la eficacitatea și siguranța psihadelicelor în ADHD. Studiile existente au implicat grupuri mici de participanți, substanțe diferite, doze variate și perioade de urmărire scurte.
Este necesar să avem studii clinice randomizate bine concepute, cu controale placebo, diagnostice clare de ADHD, protocoale standardizate și perioade de urmărire mai lungi. Este important să evaluăm nu doar simptomele, ci și funcționarea zilnică a pacienților, inclusiv la locul de muncă, relații, calitatea somnului și reglarea emoțională, – afirmă.
Cercetătorul subliniază, de asemenea, problemele de siguranță. Este deosebit de important să evaluăm riscurile la persoanele cu tulburări de anxietate, depresie, tulburare bipolară, risc de psihoză sau cei care iau medicamente psihotrope. Din perspectiva sănătății publice, nu putem avansa înaintea dovezilor științifice, – subliniază.
Experții le reamintesc pacienților cu ADHD că nu ar trebui să abandoneze evaluarea diagnostică, psychoeducația, psihoterapia, modificările stilului de viață sau tratamentele cu eficacitate dovedită. Dacă un pacient ia în considerare utilizarea psihadelicelor sau are deja experiență cu acestea, aceste probleme ar trebui discutate cu un medic și bazate pe dovezi științifice de încredere, nu doar pe mărturii de pe internet.
Prin urmare, mesajul pentru pacienți ar trebui să fie clar: subiectul necesită cercetări suplimentare, dar în prezent, psihadelicele nu ar trebui să fie prezentate ca o alternativă la diagnosticul și tratamentul ADHD bazate pe dovezi.
