Curcuminul oferă cel mai bun echilibru în lupta împotriva cancerului, conform unui studiu
Curcuminul, berberina și alți compuși derivați din plante au atras de mult interesul științific datorită proprietăților lor antiinflamatorii și anticancerigene.
Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Medicală din Wroclaw și Universitatea din Wroclaw arată, însă, că nu toate substanțele naturale acționează în aceeași manieră, iar o activitate anticancerigenă puternică nu se corelează întotdeauna cu un profil de siguranță bun.
Cercetătorii au comparat cinci compuși: curcumină, berberină, biochanină A, cucurbitacină E și CAPE (ester fenetilic al acidului cafeic), un component al propolisului. Ei au investigat modul în care aceste substanțe au afectat celulele de fibrosarcom și celulele musculare sănătoase.
Studiul s-a concentrat pe calea de semnalizare NF-κB, care reglează inflamația, metabolismul, supraviețuirea celulară și îmbătrânirea celulară.
NF-κB acționează ca un comutator central de control, integrând semnalele de stres celular și determinând dacă o celulă activează căile inflamatorii, luptă pentru supraviețuire sau își schimbă metabolismul.
În celulele canceroase, activarea excesivă a acestei căi poate promova supraviețuirea și adaptarea la condiții adverse. Totodată, NF-κB este esențial pentru funcția normală a celulelor, astfel că scopul nu este să fie oprit complet, ci să fie modulată activitatea sa cât mai precis.
Cercetătorii au observat că celulele canceroase s-au confruntat mai mult cu epuizarea energetică. Compușii testați au perturbat funcția mitocondrială, reducând capacitatea celulelor de a produce energie.
În celulele de fibrosarcom, nivelurile de ATP au scăzut cu aproximativ 83–92%, comparativ cu reduceri de aproximativ 23–73% în celulele musculare sănătoase. Acest lucru sugerează că celulele canceroase sunt mai vulnerabile la perturbările metabolismului energetic.
Compușii au afectat, de asemenea, mitofagia, procesul responsabil cu eliminarea mitocondriilor deteriorate.
Berberina, cucurbitacină E și CAPE au îmbunătățit mitofagia dependentă de PINK1/PARKIN în celulele de fibrosarcom. Combinate cu reducerea semnificativă a nivelurilor de ATP, acest lucru indică nu o reacție protectoare, ci un mecanism adaptativ copleșit care duce la senescență celulară și moarte, – a spus Prof. Julita Kulbacka.
Toți cei cinci compuși au indus caracteristici de senescență celulară în celulele de fibrosarcom. În acest stadiu, celulele rămân vii, dar își pierd definitiv capacitatea de a se divide.
Cel mai puternic efect a fost observat cu curcumină. Proporția celulelor canceroase senescente a crescut de la aproximativ 16,5% la peste 75%. Pentru ceilalți compuși, procentul a depășit 66% de asemenea.
Celulele musculare sănătoase au arătat în general o reacție mai slabă, sugerând un anumit grad de selectivitate față de celulele canceroase.
Curcuminul a demonstrat cel mai bun echilibru general. Experimentele de viabilitate celulară au arătat că curcuminul și CAPE au prezentat cea mai mare selectivitate împotriva celulelor de fibrosarcom. Curcuminul a combinat o activitate anticancerigenă puternică cu inducerea senescenței celulare, păstrând în același timp un profil de siguranță relativ favorabil.
„Constatările noastre arată că acești compuși naturali pot impune selectiv o povară metabolică mai mare asupra celulelor canceroase decât asupra celulelor sănătoase, perturbând funcția mitocondrială și metabolismul energetic. Dintre compușii testați, curcuminul a demonstrat cel mai echilibrat profil”, – a subliniat Prof. Julita Kulbacka.
Berberina a fost, de asemenea, bine tolerată, deși efectele sale asupra mitocondriilor celulelor musculare sănătoase necesită investigații suplimentare.
Evaluarea siguranței a fost realizată și cu ajutorul larvelor de molie de ceară (Galleria mellonella) ca model inițial de toxicitate.
Berberina și curcuminul au fost cele mai bine tolerate dintre compuși. CAPE și cucurbitacină E au provocat o mortalitate mai ridicată, în timp ce biochanina A s-a dovedit a fi cea mai toxică.
Aceste descoperiri demonstrează că o activitate anticancerigenă puternică singură nu este suficientă pentru ca un compus să devină un candidat promițător pentru medicamente. Siguranța pentru întreg organismul este la fel de importantă.
Rezultatele nu sugerează că curcuminul, berberina sau oricare dintre ceilalți compuși testați pot fi deja utilizați pentru a trata sarcoamele. Studiul a fost efectuat utilizând linii celulare animale și un model simplu de nevertebrate.
„Constatările noastre provin din experimente de laborator și teste preliminare în larvele de molie de ceară. Următorul pas este evaluarea acestor compuși în modele in vivo mai avansate și înțelegerea mai bună a mecanismelor lor de acțiune, doze optime și metode de livrare”, – a menționat Prof. Kulbacka.
Studiul identifică totuși compușii care merită o investigație mai amănunțită și subliniază de ce evaluarea agenților naturali anticancerigeni ar trebui să ia în considerare nu doar eficiența lor împotriva celulelor canceroase, ci și efectele asupra țesuturilor sănătoase și asupra organismului în ansamblu.
