Fibrilația atrială descoperită prin screening crește de trei ori riscul de insuficiență cardiacă
Insuficiența cardiacă este frecvent întâlnită la persoanele cu fibrilație atrială detectată în urma screeningului, conform unei prezentări de astăzi la EHRA 2026, congresul anual al Asociației Europene de Ritm Cardiaca (EHRA), parte a Societății Europene de Cardiologie (ESC).
Fibrilația atrială (AF) afectează aproape 38 de milioane de oameni la nivel mondial, iar prevalența acesteia este preconizată să se dubleze în următorii 35 de ani. Accidentul vascular cerebral este o complicație temută a AF, dar insuficiența cardiacă (HF) apare frecvent la pacienții cu AF și reprezintă o cauză majoră de deces.
HF și AF au o relație bidirecțională și accelerează progresia reciprocă, ceea ce face esențială identificarea și tratarea timpurie a HF la pacienții cu AF. HF a fost bine studiată în rândul pacienților cu AF cunoscută clinic, însă se știe mai puțin despre incidența și momentul apariției HF la persoanele a căror AF a fost detectată prin screening.
În studiile suedeze STROKESTOP și STROKESTOP II, indivizii cu vârste între 75 și 76 de ani au fost randomizați pentru a primi screening ECG bazat pe AF sau pentru a servi ca grup de control. Această analiză post-hoc a studiat incidența noilor diagnostice de HF pe baza unui follow-up mediu de 6,9 ani pentru STROKESTOP și 5,1 ani pentru STROKESTOP II. Datele privind diagnosticele de HF și mortalitatea au fost obținute din registrele naționale. Regresia Cox a fost utilizată pentru a estima raporturile de risc (HR) pentru HF incident între grupuri.
Dintre cei 6.824 de indivizi supuși screeningului în STROKESTOP, au fost detectate 252 de cazuri de AF nou, iar dintre aceștia, 57 au fost diagnosticați cu HF (23%) pe parcursul perioadei de follow-up.
În STROKESTOP II, dintre cei 6.601 indivizi screened, s-au detectat 152 de cazuri de AF nou, iar dintre aceștia, 31 au fost diagnosticați cu HF (20%) pe parcursul aceleași perioade. În cadrul studiului STROKESTOP, AF detectată prin screening a fost asociată cu un risc de HF de trei ori mai mare comparativ cu indivizii fără AF (HR ajustat 3,19; intervale de încredere [CI] 95% 2,42 până la 4,21) și cu un risc de HF comparabil cu cel al pacienților cu AF cunoscută anterior (HR ajustat 2,86; CI 95% 2,34 până la 3,50). Rezultate similare au fost observate și în STROKESTOP II.
Este demn de remarcat că HF a fost diagnosticată devreme, în termen de 6 luni de la detectarea AF în ambele studii și în grupurile de AF. Rezumând rezultatele, doctor Sado a concluzionat: „În indivizii cu AF detectată prin screening, riscul de a dezvolta HF a fost de trei ori mai mare decât cel al participanților fără AF și comparabil cu cel al pacienților cu AF cunoscută clinic. Aceste constatări sugerează că AF asimptomatică nu este o condiție benignă și subliniază necesitatea unei detectări timpurii atât a AF, cât și a HF.”
