Genele implicate în răspunsul la stres se activează mai ușor în creierul persoanelor cu schizofrenie
Cercetătorii de la Universitatea din Sydney au descoperit că un gen responsabil pentru reglarea răspunsului organismului la stres se activează mai ușor în creierul persoanelor care suferă de schizofrenie.
Studiul, publicat în American Journal of Psychiatry și realizat în colaborare cu cercetători de la Institutul Max Planck de Psihiatrie, a investigat gena FKBP5 și proteina corespunzătoare FKBP51, care ajută la reglarea intensității răspunsului organismului la hormoni de stres, precum cortizolul.
Folosind țesut cerebral donat, cercetătorii au constatat că, în cazul persoanelor cu schizofrenie, marcajele chimice care de obicei mențin gena FKBP5 sub control au fost îndepărtate. Această modificare a fost asociată cu o activitate crescută a genei FKBP5, deschizând posibilitatea dezvoltării de noi tratamente care să o vizeze.
Pentru persoanele care au pierdut marcajele chimice ce controlează gena responsabilă de stres, este ca și cum volumetricul unui difuzor ar fi blocat pe maxim.
Un răspuns atât de puternic la stres poate afecta creierul în timp, făcându-l mai vulnerabil la afecțiuni psihiatrice grave. Înțelegerea modului în care acest răspuns este controlat ne oferă perspective noi care ne vor ajuta să dezvoltăm tratamente mai eficiente.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că modificările în sistemul de răspuns la stres devin mai pronunțate odată cu vârsta, ceea ce poate afecta circuitele interne ale creierului în timp. Aceasta înseamnă că sistemul ar putea fi activat mai ușor și ar putea rămâne activ pentru perioade mai lungi.
Aceaste modificări cresc vulnerabilitatea la dezvoltarea unor tulburări psihiatrice, precum schizofrenia, mai târziu în viață.
Dr. Matosin a explicat: „Acest răspuns alterat la stres este concentrat în special în cortexul frontal al creierului, zona care susține memoria, luarea deciziilor și controlul emoțional.”
„Un răspuns persistent crescut la stres poate însemna că, pe măsură ce creierul îmbătrânește, circuitele din cortexul frontal devin mai vulnerabile la deteriorare, crescând susceptibilitatea la boli psihiatrice grave.”
