Ghid pentru gestionarea infecțiilor sanguine recurente cauzate de catetere
Pacienții care depind de catetere intravenoase pe termen lung pentru chimioterapie, hemodializă, nutriție intravenoasă și alte terapii esențiale se confruntă cu un risc constant de infecții sanguine asociate cateterului, o complicație potențial letală care poate fi dificil de gestionat atunci când dispozitivul rămâne necesar pentru îngrijire.
O nouă revizuire a stării actuale publicată în Clinical Infectious Diseases oferă medicilor ghiduri practice pentru prevenirea, diagnosticarea și tratarea infecțiilor recurente, menținând accesul vascular ori de câte ori este posibil.
Revizuirea, intitulată Infecții sanguine recurente asociate cateterului la pacienții care necesită acces vascular pe termen lung, a fost coordonată de Leonard A. Mermel, DO, de la Divizia de Boli Infecțioase a Școlii Medicale Warren Alpert de la Universitatea Brown și Brown University Health, împreună cu colegi de la diverse instituții din Statele Unite și Europa. Publicată online pe 9 octombrie 2026, articolul sintetizează dovezile actuale și experiența clinică a experților pentru a aborda deciziile clinice complexe implicând pacienți care necesită acces vascular pe termen lung.
Numeroși pacienți cu cancer, insuficiență renală, tulburări intestinale și alte condiții severe depind de catetere venos centrale pentru tratamentele continue. Atunci când apar infecții sanguine, medicii trebuie să echilibreze tratamentul infecției cu riscurile asociate cu îndepărtarea și înlocuirea dispozitivelor, care pot fi greu de reinserat sau necesare pentru continuarea terapiei. Revizuirea subliniază că îngrijirea ar trebui să fie individualizată, în funcție de starea clinică a pacientului, organismul infecțios și disponibilitatea altor site-uri de acces.
„Pacienții care necesită acces vascular pe termen lung prezintă adesea unele dintre cele mai provocatoare decizii în gestionarea infecțiilor în medicină,” a afirmat Mermel. „Cateterul poate fi atât sursa infecției, cât și mijlocul prin care se administrează tratamente critice. Revizuirea noastră oferă un cadru pentru a ajuta echipele clinice să facă decizii individualizate care prioritizează siguranța pacientului, menținând în același timp continuitatea îngrijirii ori de câte ori este posibil.”
Revizuirea evidențiază câteva recomandări cheie, inclusiv diagnosticarea promptă prin culturi de sânge prelevate atât din cateter, cât și dintr-o venă periferică, îngrijirea multidisciplinară implicând specialiști în boli infecțioase, echipe de acces vascular, farmaciști și radiologi intervenționali, precum și considerarea terapiei cu lock antimicrobiene la pacienții potriviți. Autorii discută, de asemenea, circumstanțele în care îndepărtarea cateterului este necesară și situațiile în care păstrarea accesului vascular poate fi o opțiune rezonabilă.
În plus, revizuirea analizează strategiile preventive, inclusiv utilizarea cateterelor impregnate cu antibiotice la pacienții cu risc ridicat și metodele de reducere a riscurilor viitoare de infecție, menținând accesul la terapii esențiale.
Autorii identifică, de asemenea, prioritățile pentru cercetările viitoare, inclusiv cateterele rezistente la infecții, soluțiile antimicrobiene îmbunătățite și tehnologiile emergente care ar putea ajuta la detectarea, monitorizarea și prevenirea infecțiilor asociate cateterelor.
