Granițele neclare între casă și muncă pot influența alăptarea prelungită
Munca de acasă este adesea percepută ca o soluție benefică pentru mamele care au născut, însă un studiu recent realizat de Universitatea de Stat din Washington arată că aceste limite neclare între viața de acasă și cea profesională pot crea obstacole în menținerea alăptării prelungite.
Proximitatea între mamă și copil este esențială, dar natura sarcinilor profesionale și suportul continuu sunt la fel de importante, conform cercetării publicate în Western Journal of Nursing Research.
Printre concluziile surprinzătoare ale studiului longitudinal se numără faptul că mamele care aveau un loc de muncă, fie acasă, fie în afara casei, aveau o probabilitate mai mare decât mamele care stau acasă să continue alăptarea exclusivă pe o perioadă de șase luni. Mamele care lucrau în afara casei aveau cea mai mare probabilitate de a face acest lucru, chiar și în condițiile în care experimentau emoții negative din cauza separării.
Natsuko Wood, asistent profesor la Colegiul de Nursing al WSU și autor corespunzător al publicației, a subliniat că aceste descoperiri evidențiază necesitatea ca angajatorii să ofere suport robust și bine direcționat pentru angajatele care alăptează, indiferent de locul în care lucrează.
Datele sugerează că implicarea în muncă – nu doar locul în care se desfășoară activitatea – este ceea ce contează cu adevărat. Îngrijirea unui nou-născut este o sarcină plină de satisfacții, dar și foarte solicitantă, iar munca remunerată este la fel de provocatoare. Îmbinarea acestor responsabilități creează o sarcină suplimentară pentru mame. Suportul real necesită susținere instituțională, un cadru structurat pentru alăptare și limite clare în mediul de lucru, indiferent de locul fizic al mamei.
Publicația coincide cu Săptămâna Mondială a Alăptării, sărbătorită la nivel global între 1 și 7 august. Ghidurile globale actuale recomandă alăptarea exclusivă în primele șase luni, urmată de continuarea alăptării alături de alimente solide timp de doi ani sau mai mult. Conform CDC, procentul de mame care alăptează exclusiv la șase luni este de doar 27% în SUA.
Munca la distanță și cea hibridă au crescut semnificativ în timpul pandemiei COVID-19 și au rămas comune. Unele cercetări anterioare sugerează că aranjamentele de muncă de acasă au contribuit la susținerea alăptării exclusive în rândul mamelor care lucrează.
Echipa de cercetare a lui Wood a urmărit un cohort de 81 de mame noi prin intermediul unui sondaj online pe parcursul a patru momente distincte (4, 12, 20 și 24 de săptămâni după naștere) între iunie 2022 și august 2023, captând tranziția critică de la pandemia COVID-19 la sfârșitul său oficial. Studiul a evaluat trei grupuri distincte: mamele care stau acasă, mamele care lucrează de acasă și mamele care revin la muncă în afara casei.
Mamele care s-au întors la muncă de acasă au raportat o flexibilitate și o stabilitate emoțională mai mare la început. Totuși, până la săptămâna 24, multe dintre ele s-au confruntat cu dificultăți în menținerea alăptării exclusive.
Într-o răsturnare remarcabilă, probabilitatea de a continua alăptarea exclusivă până la primele 24 de săptămâni a fost cea mai mare în rândul mamelor care lucrau în afara casei (70%), urmate de cele care lucrau de acasă (60%). Mamele care stau acasă au raportat cea mai mică probabilitate de alăptare exclusivă (37%), precum și cele mai scăzute scoruri ale relației de alăptare, care urmăresc răspunsul mamei la copil, percepția adecvării aprovizionării cu lapte și alte măsuri.
„Multe persoane presupun că mamele care stau acasă au cea mai mare probabilitate de a alăpta, deoarece au proximitate fizică constantă față de sugari”, a afirmat Wood. „Cu toate acestea, descoperirile noastre relevă o vulnerabilitate ascunsă. Mamele care stau acasă lucrează constant, dar fără o remunerație, gestionând cerințele continue ale gospodăriei și ale îngrijirii copilului 24 de ore din 24, 7 zile din 7, fără limitele stabilite, programul fix sau recunoașterea formală întâlnite în locurile de muncă din afara casei.”
Deși proximitatea fizică față de un sugar este considerată a facilita alăptarea, studiul a descoperit că natura sarcinilor mamei era, de asemenea, importantă pentru mamele care lucrau de acasă. Pe măsură ce intensitatea muncii creștea, angajamentul ridicat și cerințele cognitive de a respecta termenele limită sau de a coordona proiecte îngreunau pentru mamele care lucrau de acasă pomparea sau alăptarea. Când suportul din partea locului de muncă lipsea, aceste obstacole deveneau și mai pronunțate.
Deși probabilitatea de alăptare exclusivă a cohortului a fost mai mare decât media națională în timpul pandemiei și tranziției către perioada post-pandemică, Wood a observat că aceste concluzii surprinzătoare evidențiază provocările structurale unice care necesită atenție direcționată.
