Noile medicamente pentru obezitate pot schimba responsabilitatea către industria alimentară
Un eseu prezentat la Congresul European de Obezitate din acest an, desfășurat la Istanbul, Turcia (12-15 mai), sugerează că noua eră a medicamentelor pentru obezitate ar putea muta responsabilitatea de a trăi cu obezitate de la indivizi către industria alimentară – la fel cum fumatul a fost dat vina pe industria tutunului și, într-o măsură mai mică, consumul de alcool pe industria alcoolului.
Autorii Assistant Professor Luc Louis Hagenaars (Department of Public Health, Amsterdam UMC, Amsterdam, Netherlands) și Professor Laura Anne Schmidt, Institute for Health Policy Studies, University of California, San Francisco, USA, analizează modul în care medicamentele recente ar putea schimba percepția asupra obezității, subliniind că aceste tratamente pot redirecționa vina de la eșecurile personale către influența pervazivă a sistemelor comerciale alimentare. Această reîncadrare este esențială pentru a aborda ratele crescânde ale obezității și bolile cronice asociate.
Analiza lor oferă o teorie despre cum era actuală GLP-1 afectează conceptualizarea obezității. Prin integrarea mai multor dovezi, Hagenaars și Schmidt examinează datele emergente din domeniul medical și de sănătate publică cu privire la efectele agonistilor GLP-1, în special impactul acestora asupra pierderii în greutate și a poftei de alimente ultraprocesate.
Analiza face paralele istorice cu mișcările de sănătate publică care au reglementat substanțele dăunătoare, precum tutunul și alcoolul. De asemenea, se integrează perspective din analizele anterioare ale autorilor asupra sistemului alimentar, care au identificat bucle de feedback ce împiedică răspunsurile politice la medii obezogene și care ar putea declanșa schimbări.
Aceste analize au scos la iveală presupuneri culturale și obstacole sistemice legate de ideea că obezitatea este o problemă individuală, ceea ce duce la inerția politică prin obscurarea cauzei fundamentale a epidemiei: sistemele alimentare comercializate, axate pe maximizarea vânzărilor de alimente ultraprocesate, hiperpalabile.
Autorii afirmă că succesul noilor medicamente pentru obezitate în atingerea reducerii semnificative a greutății și, important, a reducerii poftei de alimente ultraprocesate ar putea genera trei schimbări cheie:
1) O scădere a cererii consumatorilor pentru alimentele ultraprocesate, așa cum a fost semnalat de reformulările timpurii din industria alimentară (de exemplu, porții mai mici) – industria alimentară dezvoltă și mari magazine care vând alimente „prietenoase cu GLP-1” în ambalaje mai mici, cu aditivi de proteine și fibre.
2) O schimbare de paradigmă științifică, aliniind înțelegerea obezității mai aproape de modelele de dependență (de exemplu, „zgomotul alimentelor ultraprocesate” și descrierea alimentelor ultraprocesate ca substanțe adictive, concepute industrial).
3) O transformare în discursul public, mutându-se de la culpa individuală către recunoașterea rolului bunurilor comerciale periculoase în provocarea obezității (de exemplu, o examinare publică crescută a alimentelor ultraprocesate).
Autorii conchid: „Aceste impacturi convergente ar putea crea un mediu propice pentru adoptarea de politici de sănătate publică similare celor implementate cu succes pentru tutun și alcool.” Ei adaugă: „Era ‘Ozempic’ oferă un moment crucial pentru a contesta presupunerile culturale adânc înrădăcinate despre obezitate ca eșec personal. Prin valorificarea impacturilor mai ample ale noilor medicamente pentru obezitate, societatea poate promova responsabilitatea colectivă și poate genera momentum politic necesar pentru a atenua cauza fundamentală a crizei obezității prin reforme cuprinzătoare ale sistemului alimentar.”
