O analiză recentă dezvăluie trăsături biologice ale limfomului agresiv care nu răspunde la tratament
Cercetătorii de la Universitätsmedizin Frankfurt și Universitatea Goethe din Frankfurt au identificat modalități de recunoaștere a formelor de limfom agresiv.
Prin combinarea analizelor genetice și proteomice, știința a reușit să dezvăluie caracteristici biologice ale tumorilor, în special în cazul pacienților cu risc ridicat, pentru care terapia standard oferă șanse reduse de vindecare. În viitor, acești pacienți ar putea beneficia de terapii alternative, mai eficiente. Cercetările experimentale de laborator au oferit primele indicii despre posibilele ținte terapeutice.
Cu peste 150.000 de cazuri noi anual la nivel mondial, limfomul difuz cu celule B mari (DLBCL) reprezintă cea mai frecventă formă agresivă de limfom. După diagnosticare, pacienții urmează de obicei un regim standard de tratament, care include un anticorp terapeutic și chimioterapie (R-CHOP sau Pola-R-CHP), iar aproape două treimi dintre pacienți au șanse mari de vindecare. Totuși, mai mult de o treime dintre aceștia suferă o recidivă după tratament sau tumorile lor nu răspund la terapie, ceea ce impune tratamente alternative, cum ar fi terapia CAR cu celule T.
Eficiența variabilă a terapiei standard se datorează heterogenității moleculare considerabile a bolii. Din acest motiv, cercetătorii au căutat de mult timp caracteristici moleculare ale tumorilor care să permită distincția între diferitele subtipuri de DLBCL și tratamentele acestora mai specifice.
Limfomul difuz cu celule B mari a fost investigat extensiv la nivel genetic. Aceste studii au dus la sisteme de clasificare care disting subtipuri în funcție de modificările genetice și de modelele de exprimare a genelor. O echipă internațională de cercetare, condusă de Universitatea Goethe din Frankfurt, Universitätsmedizin Frankfurt, Consorțiul German de Cancere (DKTK) și Institutul de Cancer din Frankfurt, a identificat acum caracteristici tumorale noi, dincolo de genetică, care caracterizează tumorile DLBCL. În viitor, aceste trăsături ar putea permite identificarea pacienților cu risc ridicat pentru care terapia standard este puțin probabil să fie de succes.
Pentru a realiza acest lucru, cercetătorii au analizat probe de tumoră de la 478 de pacienți, examinând mutațiile din tumori și expresia fiecărui gen. De asemenea, au determinat ce proteine erau produse în celulele tumorale și în ce cantități (analiză proteomică). Apoi, au evaluat aceste date utilizând modele de inteligență artificială pentru a identifica modele în seturile de date. Profesorul Florian Büttner de la Facultatea de Medicină și Institutul de Informatică, ale cărui echipe au dezvoltat modelele de învățare automată, explică: „Modelul nostru demonstrează cum învățarea automată interpretabilă poate revela relații între diferitele straturi moleculare: am reușit să corelăm modelele de mutație și proteine cu rezultatele tratamentului.” Aceasta a permis echipei de cercetare să clasifice pacienții în grupuri care descriu atât biologia bolii, cât și oferă informații despre opțiunile terapeutice potențiale. Rezultatele au fost validate prin analize de tumori la nivel de celulă unică cu rezoluție înaltă.
Dr. Julius Enssle, cercetător și medic la Universitätsmedizin Frankfurt și la Institutele Naționale de Sănătate din Statele Unite, unul dintre primii autori ai studiului alături de biochimistul Dr. Björn Häupl și informaticianul Arber Qoku, explică: „Acum putem înțelege mult mai bine caracteristicile biologice ale tumorilor DLBCL care determină prognosticul clinic al pacienților și sunt independente de factorii de risc deja stabiliți. Datele noastre arată că diferite mutații genetice pot conduce la caracteristici similare ale celulelor tumorale în DLBCL, iar acum avem o înțelegere mult mai clară a acestor mecanisme. Acest lucru este deosebit de important pentru pacienții cu risc ridicat.” Potrivit lui Enssle, tumorile din acest grup – denumite în studiu PG4 (proteogenotip 4) – se concentrează în jurul genei MYC, care stimulează creșterea și diviziunea celulelor tumorale. Mai mult, în microambientul acestor tumori se regăsesc foarte puține celule imune: „Tumorile pacienților cu risc ridicat sunt imunologic „reci” – în special, funcția celulelor T citotoxice este suprimată, ceea ce în mod normal recunoaște și elimină celulele tumorale.” Pe baza acestor descoperiri, echipa de cercetare a reușit să inhibe farmacologic programele moleculare care implică MYC în celulele de limfom PG4 cultivate, eliminând astfel selectiv celulele limfomului. Enssle afirmă: „Aceasta ne-a permis să identificăm ținte potențiale pentru dezvoltarea diagnosticelor precise și a terapiilor.” Profesorul Thomas Oellerich, directorul Departamentului de Medicină 2 la Universitätsmedizin Frankfurt și investigator principal al studiului, este convins: „Deși mai este mult de parcurs, am făcut un pas important spre medicina personalizată pentru limfomul agresiv. Pe termen lung, descoperirile noastre ar putea ajuta la identificarea mai devreme a pacienților cu risc ridicat și la adaptarea tratamentului lor mai precis la biologia tumorii subiacente.”
