Restricțiile mecanice pot crește riscul de tromboză pe termen scurt la pacienții psihiatrici
O cercetare realizată în Danemarca a constatat că restricțiile mecanice sunt asociate cu un risc ușor crescut de formare a cheagurilor de sânge în rândul pacienților internați în spitalele psihiatrice.
Deși riscul absolut rămâne foarte scăzut, cercetătorii subliniază că aceste descoperiri susțin eforturile preventive de reducere a utilizării restricțiilor mecanice.
Pacienții cu boli mintale severe au un risc crescut de tromboză venoasă (VTE), probabil din cauza mai multor factori de risc, inclusiv afecțiuni fizice existente și stiluri de viață precum fumatul și inactivitatea.
Atunci când pacienții internați în spitalele psihiatrice prezintă un risc iminent de a se auto-vătăma sau de a leza pe alții, utilizarea restricțiilor mecanice poate fi necesară. Acestea implică de obicei utilizarea unei centuri la talie și, mai rar, a unor curele pentru încheieturi sau glezne.
Riscul de VTE poate fi crescut de restricțiile mecanice, datorită imobilizării – un factor de risc cunoscut. Totuși, dovezile privind dimensiunea acestui risc potențial sunt limitate. Astfel, cercetătorii au decis să examineze riscul pe termen scurt de VTE după aplicarea restricțiilor mecanice în rândul pacienților internați în spitale psihiatrice.
Studiul s-a bazat pe datele a 24.423 de pacienți cu vârsta de 18 ani și peste, care au fost internați într-un spital psihiatric din Danemarca între ianuarie 2000 și septembrie 2022 și care au fost expuși fie restricțiilor mecanice, fie restricțiilor chimice (utilizarea medicamentelor sedative).
În cadrul cercetării, au fost luați în considerare o serie de factori influențatori, cum ar fi vârsta, sexul, starea civilă, nivelul de educație, diagnosticul la admitere, istoricul medical și timpul de la admitere până la aplicarea restricțiilor mecanice sau chimice.
Un total de 10.208 pacienți au fost supuși restricțiilor mecanice în perioada studiului (vârstă medie de 40 de ani; 68% bărbați). Aceste restricții au fost asociate cu un risc de VTE de două ori mai mare în interval de 30 de zile (3,5 cazuri la 1.000 de pacienți în grupul restricțiilor mecanice, comparativ cu 1,7 cazuri la 1.000 de pacienți în grupul restricțiilor chimice).
Dacă legătura observată între restricțiile mecanice și riscul de VTE este cauzală, cercetătorii estimează că va apărea un caz suplimentar de VTE pentru fiecare 548 de pacienți supuși restricției.
Fiind un studiu observațional, nu pot fi trase concluzii ferme despre cauză și efect, iar cercetătorii nu pot exclude posibilitatea ca alți factori neanalizați, precum fumatul și greutatea corporală, să fi influențat rezultatele.
Cu toate acestea, aceștia au minimizat biasul prin includerea datelor din toate spitalele psihiatrice daneze, oferind o mai mare încredere în concluziile lor.
Prin urmare, ei concluzionează: „Restricțiile mecanice au fost asociate cu un risc crescut de VTE. Deși riscul absolut a fost scăzut, aceste descoperiri subliniază importanța strategiilor preventive pentru a reduce riscul de VTE la pacienții expuși restricțiilor mecanice.”
Într-un editorial asociat, cercetătorii afirmă că restricția poate fi un factor de risc modificabil, dar sunt necesare estimări mai robuste ale riscurilor de bază.
