Semaglutide depășește alte medicamente GLP-1 în pierderea în greutate la pacienții psihiatrici
Semaglutide administrată o dată pe săptămână a demonstrat cele mai bune rezultate în ceea ce privește pierderea în greutate și îmbunătățirea metabolică în rândul populațiilor psihiatrice, dar cercetătorii subliniază că sunt necesare studii mai solide pentru a stabili clasamente clinice ferme.
Un studiu recent publicat în revista Translational Psychiatry a evaluat siguranța și eficiența agonistilor receptorului peptidei-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1 RAs) pentru persoanele cu afecțiuni psihice și obezitate sau riscuri metabolice asociate. Analiza a inclus date din nouă studii clinice randomizate (RCT-uri; n = 595 pacienți) care au investigat utilizarea exenatidei, liraglutidei și semaglutidei pentru gestionarea greutății în populații psihiatrice.
Rezultatele studiului au arătat că semaglutide administrată subcutanat o dată pe săptămână a avut cel mai mare efect estimat asupra greutății corporale și a mai multor markeri metabolici, identificând acest medicament ca o intervenție promițătoare pentru viitoarele studii clinice în populațiile psihiatrice. Totuși, clasamentele comparative rămân incerte datorită bazei de dovezi mici, heterogene și în mare parte indirecte.
Obezitatea este o provocare clinică semnificativă pentru persoanele diagnosticate cu afecțiuni psihice, în special cele cu tulburări din spectrul schizofreniei sau cu tulburare bipolară. Studiile au arătat că aceste subcohorturi au rate de risc metabolic substanțial mai mari decât cele din populația generală, datorită mai multor factori, inclusiv activitate fizică redusă, motivație scăzută și efectele secundare metabolice ale tratamentelor antipsihotice esențiale, cum ar fi olanzapina și clozapina.
De asemenea, investigațiile ulterioare indică faptul că creșterea în greutate nedorită în rândul populațiilor psihiatrice duce adesea la comorbidități multisistemice și crește semnificativ riscul de diabet de tip 2 (T2D), boli cardiovasculare (CVD), anumite tipuri de cancer și dureri articulare structurale.
În timp ce gestionarea greutății se bazează în principal pe modificări ale stilului de viață, inclusiv intervenții legate de dietă și exerciții fizice, un număr tot mai mare de dovezi subliniază că aceste strategii sunt rareori suficiente pe cont propriu. Prin urmare, ghidurile medicale moderne recomandă tratamentul farmacologic atunci când intervențiile de stil de viață nu reușesc să obțină un răspuns adecvat.
Agoniștii receptorului peptidei-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1 RAs) sunt o clasă de medicamente care imită hormonii metabolici naturali. Inițial dezvoltate pentru tratarea afecțiunilor metabolice, cum ar fi diabetul și obezitatea, aceste medicamente au fost găsite a oferi beneficii multisistemice dincolo de utilizarea lor inițială.
În timp ce dovezile emergente sugerează beneficiile intervențiilor bazate pe GLP-1 RA în populațiile psihiatrice, beneficiile comparative și profilurile de siguranță în rândul acestor indivizi vulnerabili rămân în mare parte neclare.
Studiul actual a avut ca scop să umple acest gol de cunoștințe și să informeze viitoarele cercetări psihiatrice și politicile clinice, folosind o meta-analiză rețea frecventistă cu un model cu efecte aleatorii pentru a elucida simultan siguranța și eficacitatea mai multor regimuri distincte de GLP-1 RA. Datele studiului din publicații revizuite de colegi au fost selectate utilizând o căutare personalizată pe cuvinte cheie pe PubMed, Embase și Cochrane Library, de la începutul bazelor de date până la 28 aprilie 2026.
Screeningul titlurilor, abtractelor și textului complet a inclus doar studii clinice randomizate care evaluau adulți cu orice formă de afecțiune mintală combinată cu obezitate. Setul final de date pentru analiză a inclus 9 RCT-uri, implicând 595 de pacienți umani cu o vârstă medie de 37,8 ani. Participanții la studiu au fost predominant femei (55,3%), iar tulburările din spectrul schizofreniei au fost identificate ca fiind condiția psihiatrică dominantă (83,9%).
Regimurile de medicamente investigate au inclus: 1. exenatide subcutanată administrată de două ori pe zi sau o dată pe săptămână, 2. liraglutidă subcutanată administrată o dată pe zi și 3. semaglutidă subcutanată administrată o dată pe săptămână. Rezultatele au fost comparate cu grupuri de control placebo sau non-placebo.
Studiul a evaluat în mod special modificările principale ale greutății corporale totale, modificările secundare ale indicelui de masă corporală (IMC) și circumferinței taliei, măsurile cuprinzătoare ale glucozei plasmatice în repaus și hemoglobinei A1c (HbA1c), precum și modificările generale ale severității simptomelor schizofrenice.
Modelul cu efecte aleatorii al studiului a arătat că semaglutida subcutanată administrată o dată pe săptămână și liraglutida subcutanată administrată o dată pe zi au fost semnificativ asociate cu reduceri mai mari ale greutății comparativ cu grupurile de control. În contrast, intervenția cu exenatide nu a modificat statistic greutatea pacienților comparativ cu grupurile de control.
Printre intervențiile de succes, semaglutida administrată o dată pe săptămână a demonstrat cea mai mare eficacitate, pacienții obținând o diferență medie standardizată (SMD) de -2,101 (transformată în aproximativ -15,76 kg) față de control. Evaluările IMC și circumferinței taliei au reflectat aceste constatări, demonstrând SMD-uri de -2,092 și -1,075, respectiv.
Semaglutida administrată o dată pe săptămână a fost de asemenea găsită a reduce semnificativ markerii metabolici, având SMD-uri de -0,902 pentru glucoza plasmată în repaus și -1,051 pentru hemoglobina A1c. Deși intervenția cu liraglutidă a arătat reduceri în circumferința taliei și nivelurile hemoglobinei A1c, eficacitatea acesteia a fost mai puțin pronunțată decât cea a semaglutidei.
Evaluările de siguranță au arătat că atât semaglutida, cât și liraglutida au dus la raportarea unor rate mai mari de evenimente adverse gastrointestinale, inclusiv incidențe crescute de greață, vărsături și constipație. Aceste efecte secundare sunt bine documentate în cadrul intervențiilor cu GLP-1 RA și rămân importante considerații privind tolerabilitatea.
Încurajator, însă, niciunul dintre medicamente nu a fost asociat cu creșteri semnificative ale spitalizărilor psihiatrice sau ale scorurilor totale ale simptomelor psihice, susținând evaluarea suplimentară a siguranței în viitoarele studii clinice în populațiile psihiatrice.
Studiul actual este unul dintre primele care compară empiric siguranța și eficacitatea regimurilor GLP-1 RA pentru gestionarea greutății în intervențiile psihiatrică farmacologice. Rezultatele indică faptul că semaglutida subcutanată administrată o dată pe săptămână ar
