Serviciile de renunțare la tutun sunt insuficiente în țările cu venituri reduse și medii
Numai 13 țări cu venituri reduse și medii oferă fumătorilor suportul complet necesar pentru a renunța la fumat, lăsând aproximativ 1,3 miliarde de oameni fără acces la îngrijire eficientă, conform unui nou studiu.
Cercetătorii de la Universitatea din York, Universitatea New York și Universitatea Harvard au descoperit că, în ciuda faptului că tutunul este cea mai mare cauză de deces prevenibil la nivel mondial, omorând peste șapte milioane de oameni anual, majoritatea fumătorilor din lume nu beneficiază de servicii de renunțare.
Peste 80% dintre utilizatorii de tutun trăiesc în țări în dezvoltare, unde sistemele de sănătate se confruntă cu cea mai mare povară a bolilor, dar oferă cea mai mică asistență.
Deși multe guverne afirmă că suportul este disponibil, cercetătorii au constatat că doar 13 națiuni cu venituri reduse oferă standardul de îngrijire recomandat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care include o combinație de consiliere comportamentală și medicamente gratuite sau subvenționate.
Studiul a analizat livrarea serviciilor de sănătate în țări precum India și Vietnam, arătând că accesul la îngrijire este profund influențat de factori locali, inclusiv norme culturale, politici guvernamentale, modele de finanțare a sănătății și interferențe politice din partea industriei tutunului.
Pentru a aborda aceste provocări, cercetătorii subliniază că programele de renunțare trebuie să fie adaptate la specificul fiecărei națiuni, în loc să se bazeze pe un model universal.
Profesorul Kamran Siddiqi a declarat: „Serviciile de sănătate au o responsabilitate fundamentală de a trata persoanele cu dependență de tutun. Dovezile arată că astfel de intervenții nu sunt doar rentabile și ușor de integrat, ci contribuie și la îmbunătățiri semnificative în sănătate și economie.”
Revista, publicată în New England Journal of Medicine, recomandă mai multe strategii de cost redus și impact mare care pot extinde suportul chiar și în condiții de resurse limitate. Acestea includ linii naționale de asistență pentru renunțare și aplicații mobile de sănătate care oferă sfaturi de la distanță la scară largă, precum și acces la lucrători din comunitate care să ofere îndrumare în regiunile rurale și screening-uri de rutină, cum ar fi sistemul „Ask-Advise-Connect”, care permite medicilor să examineze pacienții și să îi conecteze direct la tratament în timpul vizitelor regulate.
Cercetătorii subliniază că medicamentele dovedite pentru renunțarea la fumat, cum ar fi plasturii cu nicotină, citizina și vareniclina, sunt rentabile și ar trebui să fie licențiate la nivel mondial. Ei susțin că cursurile complete ale acestor tratamente trebuie acoperite de guverne sau asigurători pentru a elimina barierele financiare.
Profesorul Donna Shelly a afirmat: „Asigurarea accesului echitabil la suport cuprinzător pentru renunțarea la tutun, ca standard de îngrijire, este un pas vital în prevenirea milioanelor de decese legate de tutun la nivel global.”
