Somnul insuficient în ultimele luni de sarcină, legat de riscul crescut de obezitate infantilă
Cercetările recente arată că mamele care au o calitate slabă a somnului în ultimele luni de sarcină au copii cu o greutate mai mică în primele 6 luni de viață, dar cu o greutate mai mare după vârsta de 1-2 ani.
Acest efect a fost cel mai pronunțat la sugarii de sex masculin și la cei născuți la termen. Constatările studiului publicat în American Journal of Preventive Medicine sugerează că evaluarea calității somnului ar putea fi integrată în îngrijirea prenatală de rutină, facilitând identificarea timpurie a sarcinilor cu risc. Abordarea problemelor legate de somn ar putea fi benefică atât pentru sănătatea mamei, cât și pentru cea a copilului.
Calitatea somnului în timpul sarcinii și obezitatea infantilă sunt două probleme majore de sănătate publică, care pot fi modificate. Ratele globale de obezitate în rândul copiilor și adolescenților s-au dublat din 1990 până în 2022, afectând acum peste 390 de milioane de copii cu vârste între 5 și 19 ani. Studiile au arătat că sănătatea precară a somnului este asociată cu diverse afecțiuni de sănătate, inclusiv diabet, obezitate și boli cardiovasculare.
Studiile efectuate pe oameni și animale sugerează, de asemenea, că calitatea somnului în timpul sarcinii poate influența riscul de obezitate transmis de la mamă la copil. Creșterea rapidă în greutate în timpul copilăriei timpurii este un factor de risc pentru obezitate în copilăria ulterioară.
Înțelegerea efectelor sănătății somnului în timpul sarcinii asupra traiectoriilor de creștere în copilărie ar putea contribui la atenuarea impactului asupra sănătății metabolice a copiilor. Cele mai multe cercetări anterioare au fost transversale sau s-au concentrat pe copii cu vârste de peste 2 ani. De asemenea, asocierea dintre sănătatea somnului în timpul sarcinii și obezitatea infantilă nu a fost studiată în profunzime în populațiile hispanice din SUA, care au rate mai ridicate de supraponderabilitate sau obezitate comparativ cu alte grupuri rasiale sau etnice.
Studiul a investigat 645 de perechi mamă-copil din cohorta prospectivă de sarcină Maternal and Developmental Risks from Environmental and Social Stressors (MADRES) din Los Angeles. Cercetătorii au evaluat calitatea somnului în ultimele luni de sarcină folosind chestionarul Jenkins Sleep Scale. Înălțimea și greutatea copiilor au fost măsurate la vizitele de urmărire la clinica Universității din California de Sud sau extrase din dosarele medicale.
Majoritatea mamelor au raportat tulburări de somn ușoare până la moderate, dar 26% dintre ele au avut o calitate slabă a somnului. Copiii ale căror mame au raportat cea mai proastă calitate a somnului au avut greutăți mai mici de la naștere până la 6 luni, dar o greutate mai mare ulterior. La vârsta de 1 an, diferența în greutate era de 346,7 grame, iar cea mai mare diferență a fost observată la 17 luni (751,5 grame).
Studiul subliniază importanța menținerii unei sănătăți bune a somnului în timpul sarcinii. Constatările sugerează că asocierile observate sunt în principal determinate de calitatea slabă a somnului în ultimele luni de sarcină și nu sunt explicate de alți factori prenatali și postnatali tradiționali, cum ar fi practicile alimentare ale copiilor.
Autorul senior, Carrie V. Breton, afirmă: „Cercetarea noastră susține noțiunea că expunerile în ferontele critice de dezvoltare ale sarcinii pot programa sănătatea descendenților. Mai multe mecanisme biologice ar putea lega sănătatea somnului în ultimele luni de sarcină de traiectoriile de greutate ale copiilor. De exemplu, somnul slab poate afecta programarea sănătății metabolice a mamei sau a copilului, sau amândouă, ceea ce ar putea influența distribuția masei de grăsime neonatale și ar putea conduce la profiluri lipidice anormale sau la inflamații mai ridicate. Alternativ, căile de stres asociate cu riscuri mai mari de obezitate infantilă ar putea juca, de asemenea, un rol.”
Starea precară a somnului în timpul sarcinii este comună și adesea trecută cu vederea, iar descoperirile noastre sugerează că monitorizarea acesteia în cadrul îngrijirii prenatale de rutină ar putea fi un pas simplu și puternic către o creștere mai sănătoasă pentru următoarea generație.
