Știința microbiomului se alătură oncologiei pentru îmbunătățirea tratamentelor cancerului
Cancerul rămâne o afecțiune extrem de dificil de tratat, parțial datorită faptului că tumorile își folosesc mediul înconjurător, inclusiv microbiota prezentă, pentru a evita supravegherea imună și a rezista terapiilor convenționale.
Deși oncologia tradițională s-a concentrat în principal pe modificările genetice și celulare din celulele tumorale, rolul microbiomului intestinal și al microbiomului intratumoral a fost, mult timp, neglijat. Însă, noi perspective asupra modului în care metabolitul bacterian modulează imunitatea gazdei, interacțiunile directe dintre bacteriile rezidente în tumori și celulele canceroase, precum și corelațiile dintre semnăturile microbiene și rezultatele clinice deschid căi neașteptate pentru intervenție.
Pe baza acestor provocări, este necesară o explorare mai profundă a modului în care știința microbiomului și biologia cancerului pot converg – nu ca discipline separate, ci ca un front integrat pentru oncologia de precizie.
Publicată în mai 2026 în revista Cancer Biology & Medicine, o ediție specială a fost coordonată de profesorul Jun Yu de la Institutul de Boli Digestive, Departamentul de Medicină și Terapie, Laboratorul de Stat pentru Boli Digestive de la Universitatea Chineză din Hong Kong. Colecția cuprinde șapte articole de revizuire care abordează subiecte de la carcinomul hepatocelular și cancerul colorectal până la cancerul gastric și adenocarcinomul ductal pancreatic. Împreună, acestea acoperă rolurile mecanice ale microbiotei intestinale și ale celei tumorale, potențialul probioticilor ca terapii adjuvante, utilizarea modelelor animale pentru a studia leziunile premaligne și domeniul emergent al modulației morții celulare imunogene de către metabolitul microbian.
Mai multe articole evidențiază locurile unde strategiile bazate pe microbiom încep deja să câștige teren. Un articol examinează cum disbioza intestinală – pierderea bacteriilor benefice, cum ar fi Lactobacillus și Akkermansia, și supragrowth-ul patogenilor precum Klebsiella pneumoniae – conduce la hepatocarcinogeneză prin translocație microbiană și inflamație cronică. O altă revizuire cuprinzătoare conturează un cadru multi-omics pentru decodificarea interacțiunilor gazdă-microb în cancerul colorectal, subliniind integrarea metagenomicii, transcriptomicii și metabolomicii pentru a identifica ținte acționabile.
Un al treilea articol susține că probioticele sunt promițătoare ca adjuvanți ai terapiei convenționale, evidențiind capacitatea lor de a restabili funcția barierei intestinale și de a modula răspunsurile imune locale. Poate cel mai transformativ, o revizuire despre bacteriile rezidente în tumori dezvăluie cum acești locuitori anterior neglijați pot servi ca biomarkeri diagnostici și prognostici, influențând totodată rezultatele terapeutice. Contribuțiile suplimentare acoperă modelele animale pentru cercetarea cancerului gastric, rolul microbiomului în cancerul pancreatic și un cadru mecanic care leagă metabolitul microbian de moartea celulară imunogenă, ceea ce ar putea ajuta la transformarea tumorilor „reci” în tumorile „fierbinți” care răspund inhibitorilor de checkpoint.
Această colecție arată că următoarea fază a cercetării cancerului nu este despre alegerea între genetică, imunologie sau microbiologie – este vorba despre înțelegerea modului în care aceste sisteme se interconectează și învățarea de a le modula împreună”, au notat autorii. Ei au explicat că microbiomul funcționează cel mai bine nu ca un factor izolat, ci ca o componentă integrantă a ecosistemului tumoral, iar intervențiile – fie prin transplant de microbiotă fecală, fie prin bacterii inginerizate sau medicamente pe bază de metabolit – trebuie concepute având în vedere această viziune holistică.
Când începem să tratăm comunitatea microbiană ca pe un partener terapeutic, granițele dintre gazdă și mediu, dintre prevenire și tratament, încep să se estompeze. Aceste progrese indică un model mai integrat pentru îngrijirea personalizată a cancerului. Biomarkerii derivați din microbiom ar putea permite, într-o bună zi, detectarea timpurie a cancerelor gastrice și colorectal prin teste non-invazive de scaun. Formulările probiotice, adaptate profilurilor intestinale individuale, ar putea spori eficacitatea inhibitorilor de checkpoint imunitar, reducând în același timp efectele adverse legate de imunitate. Transplantul de microbiotă fecală, deja explorat în melanom și în alte tipuri de cancer, oferă o cale practică pentru remodelarea ecosistemului intestinal în favoarea imunității anti-tumorale. Pentru pacienții cu tumori infectate cu bacterii – adesea legate de un prognostic slab – strategiile antimicrobiene sau nanodrogurile țintite ar putea combate simultan infecția și malignitatea. Pe măsură ce aceste abordări evoluează, linia dintre diagnostic, tratament și prevenire va continua să se estompeze, apropiind îngrijirea cancerului de medicina de precizie – unde microbiomul, odată un aliat uitat, devine un ghid indispensabil.
