Studiul corelează strategiile de sedare pediatrică cu rezultatele neurocognitive ulterioare
Un nou studiu realizat de Penn Nursing sugerează că sedativele specifice utilizate în timpul bolilor critice în copilărie pot avea implicații pe termen lung asupra dezvoltării neurocognitive a unui copil.
Martha A.Q. Curley, PhD, RN, FAAN, Profesor în Departamentul de Sănătate Familială și Comunitară, și Ruth M. Colket Endowed Chair în Nursing Pediatric la Children’s Hospital of Philadelphia, a co-condus studiul cu R. Scott Watson, MD, de la Seattle Children’s Hospital. Studiul, publicat în JAMA Network Open, arată că, deși majoritatea copiilor care au supraviețuit unei boli critice care a necesitat sedare au avut scoruri IQ în intervalul normal, cei tratați cu o combinație de opioide și benzodiazepine au obținut scoruri mai mici la testele neurocognitive ulterioare comparativ cu cei care au primit dexmedetomidină.
Copiii grav bolnavi necesită adesea zile sau chiar săptămâni de sedare pentru a tolera tratamentele salvatoare, precum ventilația mecanică. Deși aceste medicamente sunt esențiale, există îngrijorări cu privire la toxicitatea lor potențială asupra creierului în dezvoltare.
Studiul RESTORE-Cognition a urmărit 256 de copii cu vârsta de până în opt ani care au fost spitalizați pentru insuficiență respiratorie acută. Cercetătorii au efectuat teste neurocognitive cuprinzătoare, inclusiv evaluări ale IQ-ului, memoriei și atenției, la trei până la opt ani după ce copiii au fost externați din unitatea de terapie intensivă pediatrică (PICU).
Printre constatările cheie se numără:
- Funcția cognitivă generală: IQ-ul mediu estimat al participanților la studiu a fost de 100,3, ceea ce este în conformitate cu media populației generale.
- Importanța strategiei de sedare: După ajustarea pentru factori precum statutul socio-economic și severitatea bolii inițiale, copiii care au primit doar opioide și benzodiazepine au avut un IQ mediu ajustat cu aproximativ patru puncte mai mic decât cei care au primit dexmedetomidină.
- Vulnerabilitate la doze mari: Diferența a fost și mai pronunțată în rândul copiilor care au necesitat cele mai mari doze de benzodiazepine; în acest grup, cei tratați doar cu opioide și benzodiazepine au avut un scor IQ cu aproape opt puncte mai mic decât cei care au primit și dexmedetomidină.
- Deficite specifice: Pe lângă IQ-ul global, cercetătorii au observat scoruri sub medie în domenii precum memoria nonverbală, abilitățile visuospatiale și controlul motor fin în rândul tuturor supraviețuitorilor.
„De mult timp nu am avut dovezi clare privind cele mai bune sedative pentru copiii grav bolnavi pe ventilatoare”, a declarat Curley. „Studiul nostru arată că alegerea pe care o facem în unitatea de terapie intensivă pediatrică poate afecta dezvoltarea creierului unui copil cu ani înainte. În special, adăugarea dexmedetomidinei în planul nostru de tratament poate ajuta la protejarea abilităților de gândire și învățare pe termen lung mai bine decât utilizarea doar a opioidelor și benzodiazepinelor.”
Acest studiu subliniază importanța monitorizării pe termen lung a supraviețuitorilor din PICU pentru a identifica și susține copiii care pot experimenta provocări neurocognitive subtile, dar semnificative.
Studiul RESTORE-Cognition a fost realizat ca o continuare a studiului clinic Randomized Evaluation of Sedation Titration for Respiratory Failure (RESTORE), desfășurat în 31 de PICU-uri din Statele Unite. A fost susținut de Institutul Național pentru Inimă, Plămâni și Sânge (NHLBI) din cadrul Institutelor Naționale de Sănătate (NIH) prin granturi U01 HL086622 (MAQ Curley) și R01 HD074757, care au finanțat cercetarea pe termen lung în domeniul neurocognitiv (MAQ Curley, RS Watson).
