Studiul misiunii din Antarctica evidențiază conflictele generate de apropierea constantă în echipă
Misiunile spațiale expun echipajele la luni de izolare, constrângere și stres extrem.
Un studiu internațional coordonat de Jan Schmutz, profesor la Departamentul de Psihologie al Universității din Zurich, și Andrea Cantisani, psihiatru și cercetător asociat la Universitatea din Bern, a investigat cum aceste condiții afectează dinamica echipei în cadrul unei misiuni de zece luni la Stația Concordia din Antarctica. Această stație este considerată unul dintre cele mai izolate locuri de pe Pământ, iar temperaturile din timpul iernii pot scădea până la minus 80 °C. Datorită izolării extreme, este considerată un model real pentru viitoarele misiuni de lungă durată pe Lună sau Marte.
Un aspect surprinzător a fost că apropierea fizică mai mare nu a avut neapărat un efect pozitiv. Persoanele care au avut contact frecvent cu alți membri ai echipei au raportat mai multe conflicte, o creștere a neîncrederii și o performanță redusă. Rezultatele sugerează că, în medii extrem de restrânse, nu doar izolarea, ci și apropierea constantă poate fi o sursă de stres. „În echipe mici, în condiții extreme, mai mult contact nu înseamnă automat suport social, ci poate, de fapt, să crească tensiunile”, afirmă Jan Schmutz. Deoarece analizele sunt corelaționale, nu se pot trasa concluzii despre cauzalitate. Este posibil, de exemplu, ca persoanele singure să caute mai mult contact, dar aceste interacțiuni să nu fie suficient de recompensatoare.
Pe parcursul misiunii, datele colectate prin senzori au arătat că echipa s-a împărțit din ce în ce mai mult în subgrupuri. Membrii echipajului au avut tendința de a căuta persoane care împărtășeau aceeași limbă sau naționalitate. Astfel de tipare pot oferi suport și orientare în situații stresante. Totuși, ele pot crește riscul de fragmentare socială și pot slăbi coeziunea în echipele multiculturale.
Studiul este deosebit de relevant pentru viitoarele misiuni spațiale de lungă durată, în care echipe mici trebuie să trăiască și să lucreze împreună timp de luni sau ani, cu puțină intimitate și contact limitat cu exteriorul. Totodată, descoperirile pot fi aplicabile și în alte medii extreme, precum submarinele, platformele petroliere offshore și stațiile de cercetare izolate.
Rezultatele subliniază importanța identificării timpurii a dinamicilor sociale și a oferirii de suport țintit echipelor.
Studiul a demonstrat, de asemenea, că senzorii purtabili de proximitate pot funcționa fiabil chiar și în condiții extreme. Acești senzori permit urmărirea schimbărilor în rutina zilnică a echipei fără a interfera semnificativ cu activitățile echipajului. Cercetările viitoare vor examina mai îndeaproape care interacțiuni sociale ajută la reducerea stresului și care pot crea o presiune suplimentară.
