Taurina și neuroprotecția în bolile neurodegenerative legate de vârstă
Un aminoacid prezent în mod natural în creier și în alimentele de zi cu zi atrage atenția cercetătorilor pentru potențialul său de a proteja neuronii, de a păstra memoria și de a contracara procesele biologice din spatele bolilor neurodegenerative.
Într-o recenzie publicată în revista Mammalian Genome, cercetătorii au analizat dacă țintirea metabolismului taurinei ar putea ajuta la protejarea sistemului nervos împotriva bolilor neurodegenerative legate de vârstă.
Studiul a fost realizat de specialiști de la Karolinska Institutet și St. Erik Eye Hospital din Suedia, în colaborare cu Universitatea din Pisa din Italia, King's College London din Regatul Unit și Center for Eye Research Australia.
Taurina este un acid aminosulfonic endogen, întâlnit în toate țesuturile mamiferelor, în special în fluidul intracelular. Este deosebit de prezentă în creier și în sistemul nervos. Taurina reglează mai multe procese celulare și ajută la protejarea împotriva inflamației și a stresului oxidativ. Suplimentarea cu taurină a fost raportată ca îmbunătățind performanțele cognitive în diverse modele experimentale de afectare cognitivă.
Studiile pe animale au demonstrat, de asemenea, efecte neuroprotectoare în modele ale unor tulburări neurologice, inclusiv epilepsie, accident vascular cerebral, boli neurodegenerative și neuropatie diabetică, cu dovezi de protecție împotriva toxicităților și leziunilor sistemului nervos.
Taurina este un aminoacid neproteinogen și unul dintre cei mai abundenți aminoacizi liberi din mamifere. Capacitatea de sinteză a taurinei variază între specii și depinde de vârstă și sex, activitatea biosintetică fiind mai mare în perioada de dezvoltare. Nivele mai scăzute de taurină au fost identificate în unele afecțiuni patologice (de exemplu inflamație, traumatisme, sepsis) și în țesuturile îmbătrânite.
Majoritatea celulelor mamiferelor sintetizează taurina de novo din aminoacizi care conțin sulf, precum cisteina. Oamenii au o capacitate relativ limitată de sinteză a taurinei și o obțin și din carne, pește, carne de pasăre și produse lactate.
Taurina din alimente este absorbită în tractul gastrointestinal, ficatul având un rol central în distribuția ei. Atât taurina endogenă, cât și cea din alimentație ajung în circulația sistemică prin intermediul transportorilor de taurină. Transportorul de înaltă afinitate SLC6A6 reglează captarea în țesuturi și facilitează trecerea prin bariera hematoencefalică. Creierul are o capacitate limitată de sinteză a taurinei și se bazează în mare măsură pe mecanisme de captare pentru a menține concentrațiile intracelulare.
Rinichii reglează nivelul taurinei circulante, crescând excreția urinară atunci când concentrațiile plasmatice cresc după aportul alimentar. Mamiferele au o capacitate limitată de degradare a taurinei, aceasta fiind eliminată în mare parte neschimbată prin urină sau conjugată cu acizi biliari în ficat. Poate suferi și N-acetilare.
Taurina protejează celulele din sistemul nervos central prin mai multe mecanisme biologice. Acționează ca osmolit, protejând neuronii de stresul osmotic. De asemenea, stabilizează nivelul intracelular de calciu, contribuind la prevenirea stresului mitocondrial, apoptozei și excitotoxicității.
Taurina susține sinteza proteinelor mitocondriale prin modificarea ARN-ului de transfer mitocondrial și favorizează maturarea celulelor implicate în formarea mielinei.
La nivelul sinapselor, taurina acționează ca neuromodulator, inhibând activitatea neuronală. Având o structură similară cu neurotransmițătorii inhibitori, taurina poate activa receptorii de glicină la concentrații moderate și receptorii de tip A ai acidului γ-aminobutiric (GABA-A) la concentrații mai mari.
Aceste interacțiuni pot consolida inhibiția postsinaptică și pot contracara excitotoxicitatea mediată de glutamat. Taurina reglează și activitatea circuitelor neuronale și îmbunătățește învățarea și retenția memoriei la șoarecii în vârstă.
Tratamentul cronic cu taurină în modele experimentale crește nivelul de GABA și glutamat din hipocamp, reducând în același timp expresia subunității β a receptorului GABA-A, ceea ce ar putea ajuta la menținerea performanțelor cognitive și a echilibrului sinaptic.
Un studiu post-mortem de mici dimensiuni a constatat niveluri reduse de taurină în cortexul temporal al pacienților cu boala Alzheimer (AD), comparativ cu persoanele sănătoase de control, sugerând o posibilă legătură între epuizarea taurinei și patologia AD. Suplimentarea cu taurină la șoarecii transgenici cu AD a redus leziunile induse de peptidul beta-amiloid (Aβ) și a îmbunătățit performanțele cognitive.
Studiile mecanistice indică faptul că taurina interacționează cu peptidele Aβ și destabilizează formarea fibrilelor, rezultând agregate mai puțin compacte. Experimentele efectuate pe organoide cerebrale derivate de la pacienți au arătat, de asemenea, o depunere redusă de Aβ și o acumulare patologică mai mică a proteinei tau după tratamentul cu taurină.
Pacienții cu boala Parkinson (PD) au avut, potrivit raportărilor, concentrații plasmatice de taurină mai mici decât persoanele sănătoase de control, valorile mai scăzute fiind asociate cu o severitate mai mare a simptomelor motorii și cu tratamentul cu levodopa.
Într-un model de PD la șoareci, taurina a atenuat deficitele de învățare și memorie și a redus pierderea neuronală. Într-un model similar, taurina a îmbunătățit funcția motorie și a redus neuroinflamația prin modularea căii fosfatidilinozitol 3-kinază/proteinkinază B (PI3K/AKT).
Studiile au raportat că nivelul plasmatic de taurină se corelează cu excitabilitatea axonală la pacienții cu scleroză laterală amiotrofică (SLA). Experimentele in vitro au arătat că taurina a protejat celulele motorii împotriva excitotoxicității induse de D-serină și glutamat, două procese implicate în SLA.
Un studiu clinic timpuriu cu acid tauroursodeoxicolic (TUDCA), un acid biliar conjugat cu taurină, a raportat beneficii funcționale în SLA atunci când a fost utilizat împreună cu riluzol. Un studiu de fază III, mai amplu, cu fenilbutirat de sodiu combinat cu taurursodiol nu a confirmat rezultatele anterioare pentru această combinație.
Studiile experimentale sugerează că taurina ar putea sprijini repararea mielinei în scleroza multiplă și ar putea reduce stresul oxidativ și leziunile neuronale în modele ale bolii Huntington.
Taurina este necesară dezvoltării corecte a fotoreceptorilor. Deficitul de taurină duce la pierderea fotoreceptorilor și la degenerarea retinei. Observațiile clinice la pacienți cu disfuncție rară a transportorului SLC6A6 sugerează că suplimentarea cu taurină înainte de pierderea ireversibilă a fotoreceptorilor ar putea opri degenerarea retinei.
Studiile anterioare au raportat scăderi legate de vârstă ale concentrațiilor circulante de taurină, însă studiile longitudinale mai recente efectuate la oameni, maimuțe și șoareci au constatat că aceste niveluri au rămas adesea stabile sau au crescut odată cu vârsta. Taurina circulantă poate să nu reflecte în mod fiabil concentrațiile din țesuturi sau procesul biologic de îmbătrânire.
La șoareci, administrarea cronică de taurină a redus deficitele de învățare și memorie legate de vârstă. O meta-analiză a studiilor randomizate controlate, care a inclus 402 participanți, nu a găsit un beneficiu cognitiv semnificativ al suplimentării doar cu taurină. Tratamentele combinate au fost asociate cu performanțe cognitive mai bune, însă contribuția independentă a taurinei rămâne neclară.
Dovezile disponibile indică faptul că metabolismul taurinei are un rol central în homeostazia celulară. Perturbarea metabolismului taurinei a fost raportată în bolile neurodegenerative, inflamatorii și metabolice, ceea ce sugerează că modificările căii taurinei ar putea reflecta o vulnerabilitate mai largă la boli.
Dovezile clinice rămân limitate și inconsecvente, iar dozele utilizate în experimentele pe animale nu pot fi extrapolate direct la oameni. Autorii recomandă studii clinice ghidate de biomarkeri pentru a identifica pacienții cei mai susceptibili de a beneficia, pentru a stabili când ar trebui început tratamentul și pentru a clarifica dacă taurina acționează ca regulator metabolic, adjuvant terapeutic sau biomarker.