Un model matematic arată că strategiile combinate reduc semnificativ transmiterea Mpox
Mpox (fost Monkeypox), o boală virală zoonotică, rămâne o preocupare globală de sănătate publică din cauza capacității sale de a se răspândi între animale și oameni, dar și între oameni.
Deși există măsuri precum vaccinarea, tratamentul, carantina și educația publică, combinarea acestora într-o manieră strategică și alocarea resurselor în timpul unui focar pot fi provocatoare. O echipă de cercetători de la Universitatea Hasanuddin din Indonezia, condusă de profesorul Kasbawati de la Departamentul de Matematică, a utilizat modelarea matematică pentru a explora modul în care intervențiile diferite ar putea colabora pentru a limita transmiterea Mpox. Studiul lor a fost disponibil online pe 26 martie 2026 și publicat în Volumul 208 al revistei Chaos, Solitons & Fractals pe 1 iulie 2026.
Cercetătorii au dezvoltat un model matematic care surprinde dinamica transmisiei Mpox între două populații interacționante: oameni și rozătoare. Populația umană a fost împărțită în nouă grupuri care reprezintă diferite stadii sau condiții de infecție, în timp ce populația de rozătoare a fost divizată în trei grupuri. Modelul a inclus, de asemenea, infecții asimptomatice la oameni și infecții latente la rozătoare pentru a capta căile suplimentare de transmitere.
„Pentru acest model, am considerat infecțiile asimptomatice la oameni și infecția latentă la rozătoare, ceea ce ne-a permis să examinăm căile de transmitere care ar putea fi altfel neglijate.”
Cercetătorii au simulat diferite combinații ale a patru intervenții: vaccinare, tratament, carantină și campanii educaționale. Vaccinarea a fost modelată pentru a reduce susceptibilitatea la infecție, în timp ce tratamentul a sprijinit recuperarea și a redus impactul bolii. Carantina a fost utilizată pentru a reduce contactele infecțioase, iar campaniile educaționale au fost incluse pentru a încuraja comportamentele de protecție.
Dintre scenariile testate, strategia de control total care combina toate cele patru intervenții a generat cea mai mare reducere a infecțiilor. Simulările au arătat o reducere de 97,85% a numărului total de persoane infectate comparativ cu scenariul fără intervenție. Strategia combinată s-a dovedit, de asemenea, a fi cea mai rentabilă dintre cele testate.
Modelul a evidențiat că diferitele intervenții pot avea o valoare mai mare în diferite etape ale unui focar. Carantina și campaniile educaționale au fost aplicate intensiv în faza inițială, ajutând la suprimarea rapidă a transmiterii. Vaccinarea și tratamentul au fost introduse încă din prima fază și menținute ca măsuri farmaceutice pe parcursul simulării focarului.
Analiza a luat în considerare două stări importante ale bolii. În echilibrul liber de Mpox, transmiterea nu persistă în nicio populație, umană sau de rozătoare. În echilibrul endemic, boala persistă în ambele populații. Rezultatele sugerează că, deși transmiterea de la om la om joacă un rol esențial în focarele pe termen scurt și mediu, transmiterea asociată rozătoarelor poate contribui la persistența pe termen lung. Aceasta sugerează că rozătoarele acționează ca un rezervor continuu pentru Mpox, indicând că populațiile animale ar trebui luate în considerare în dezvoltarea strategiilor pe termen lung pentru gestionarea Mpox.
Aceste descoperiri subliniază importanța unei perspective mai largi asupra transmiterii zoonotice în abordarea bolilor precum Mpox. Prin integrarea atât a populațiilor umane, cât și a celor de rozătoare, modelul oferă un cadru pentru examinarea modului în care transmiterea între specii ar putea influența dinamica pe termen lung a bolii, susținând o abordare de Sănătate Unitară în prevenirea bolilor.
Prin explorarea strategiilor de reducere a transmiterii și persistenței pe termen lung a Mpox și sprijinul controlului eficient al focarelor, cercetarea se aliniază cel mai bine cu Obiectivul de Dezvoltare Durabilă (SDG) 3 al Națiunilor Unite (Sănătate bună și bunăstare). De asemenea, se referă la SDG 17 (Parteneriate pentru Obiective), deoarece controlul eficient al bolilor zoonotice necesită acțiuni coordonate între sistemele de sănătate publică, sănătate umană și sănătate animală.
Prof. Kasbawati subliniază: „Controlul Mpox poate beneficia de pe urma unei reacții coordonate, cu multiple straturi, mai degrabă decât de pe urma unei singure intervenții. Urmând această abordare, autoritățile de sănătate publică pot atenua transmiterea imediată, sprijinind, în același timp, controlul pe termen lung al bolii.”
Fiind bazate pe simulări matematice, mai degrabă decât pe observația unui program real de intervenție, cercetările viitoare utilizând date epidemiologice din lumea reală și rezultatele intervențiilor pot ajuta la validarea și rafinarea modelului. Studiile viitoare ar putea explora, de asemenea, măsuri care vizează populațiile de rozătoare care pot contribui la transmiterea persistentă.
În general, studiul oferă un cadru bazat pe modelare pentru a înțelege cum diferitele măsuri de sănătate publică pot să se completeze reciproc. Combinarea intervențiilor care previn infecția, întrerup transmiterea, sprijină recuperarea și încurajează comportamentele de protecție oferă o abordare mai coordonată și bazată pe dovezi pentru reducerea transmiterii Mpox, alături de pregătirea în domeniul sănătății publice.
