Un studiu de neurofeedback fMRI ajută creierul să reducă ruminarea depresivă
Depresia majoră (MDD) nu este un diagnostic simplu și uniform. Pacienții se confruntă cu diverse simptome, dar mulți dintre ei primesc aceleași tratamente de bază, de obicei inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRIs), indiferent de experiențele individuale. Aceasta este o problemă importantă, având în vedere că 30–50% dintre pacienții cu MDD nu răspund complet la tratamentele standard, diferitele simptome având rădăcini în perturbări distincte ale creierului.
Cercetătorii care au realizat acest studiu au încercat să abordeze această problemă printr-un concept numit „psihiatrie de precizie”. Ideea centrală este de a nu aplica un tratament uniform, ci de a viza circuitele neuronale specifice care generează simptomele fiecărui pacient și de a încerca să le restabilească la un nivel sănătos.
Pentru prima lor țintă, au ales ruminarea – acel ciclu mental epuizant de gândire negativă repetitivă și intruzivă. Studiile sugerează că aceasta apare parțial dintr-o perturbare a cuplajului între cortexul cingulat posterior, implicat în gândirea auto-referențială, și cortexul prefrontal dorsolateral, legat de comportamentul orientat spre obiective externe. Scopul a fost de a folosi neurofeedback-ul fMRI în timp real pentru a antrena participanții să readucă acest model de cuplaj aproape de cel observat în creierele sănătoase.
Pentru a face acest proces mai accesibil, cercetătorii au transformat antrenamentul cerebral într-un joc video. Participanții au stat într-un scanner MRI și au observat un cerc verde pe un ecran, fiind instruiți să folosească puterea minții pentru a face cercul mai mare. În spatele scenei, scanările cerebrale erau procesate în timp real, dimensiunea cercului reflectând cât de sănătos devenea cuplajul lor neural. Participanții au fost creativi în încercările lor de a reglementa această activitate cerebrală – unii au făcut aritmetică mentală, alții au jucat jocuri de asociere de cuvinte, iar unii chiar își imaginau oameni mici alergând în jurul cercului.
Studiul a implicat 68 de participanți, desfășurând sesiuni multiple pentru a evalua nu doar eficiența abordării, ci și modul în care aceasta poate fi optimizată. S-au testat variabile precum eficiența antrenamentului în zile consecutive versus sesiuni răspândite în timp, precum și impactul stimulentelor financiare asupra performanței. Cei care au participat la antrenamente consecutive și aveau cel mai mare potențial de câștig au arătat cele mai mari îmbunătățiri.
Rezultatele au fost îmbucurătoare pe mai multe fronturi. Modelele cerebrale mai sănătoase au persistat chiar și în perioadele de repaus, sugerând o schimbare reală a activității cerebrale, nu doar un efect temporar. Schimbările s-au extins dincolo de cele două regiuni cerebrale vizate, afectând rețelele mai largi de care aparțin. Cel mai surprinzător, cu cât activitatea cerebrală a unui participant s-a îmbunătățit, cu atât ruminarea și simptomele depresive au scăzut – în timp ce simptomele de anxietate, care nu au fost vizate, nu s-au schimbat în paralel cu activitatea cerebrală. Această specificitate este exact ceea ce prezice cadrul psihiatriei de precizie.
Visul pe termen lung al cercetătorilor este ca pacienții să poată intra într-o clinică, să fie scanate creierele lor și să primească un headset EEG portabil pentru neurofeedback, adaptat simptomelor lor specifice – un instrument pe care să-l poată folosi din confortul propriilor case. Acest studiu reprezintă un pas important spre realizarea acestei viziuni.
