Cercetătorii blochează o proteină esențială în răspândirea Parkinsonului în creier
Cercetătorii de la Perelman School of Medicine din cadrul Universității din Pennsylvania au identificat o proteină imună din creier care ar putea juca un rol important în progresia bolii Parkinson.
Rezultatele lor, publicate în revista Neuron, sugerează că blocarea acestei proteine cu anticorpi monoclonali ar putea duce, în cele din urmă, la tratamente care încetinesc boala în stadiile sale incipiente.
Proteina, cunoscută sub numele de glicoproteină melanom nonmetastatic B (GPNMB), pare să ajute la răspândirea daunelor cauzate de Parkinson de la o celulă nervoasă la alta. Oamenii de știință afirmă că țintirea acesteia ar putea oferi o nouă strategie pentru a încetini agravarea bolii în timp.
„Mulți pacienți cu boala Parkinson sunt diagnosticați în stadiile incipiente, când simptomele sunt relativ ușoare, dar în prezent nu există un tratament care să încetinească progresia”, a declarat Alice Chen-Plotkin. „Aceste rezultate timpurii sunt un pas promițător spre dezvoltarea acestui tip de tratament.”
Boala Parkinson afectează peste un milion de americani, iar aproximativ 90.000 de persoane din Statele Unite sunt diagnosticate în fiecare an. Deși cercetătorii nu înțeleg pe deplin ce cauzează boala, se știe că aceasta se răspândește treptat prin creier în etape.
O proteină numită alfa-sinucleină este centrală în acest proces. În boala Parkinson, alfa-sinucleina formează aglomerări anormale în interiorul neuronilor. Aceste aglomerări deteriorează celulele afectate și pot trece apoi în neuroni sănătoși din apropiere, continuând să se răspândească.
Pe măsură ce mai multe zone ale creierului devin afectate, simptomele se agravează. Pacienții pot dezvolta tremor, dificultăți de mers, probleme de echilibru și dificultăți la înghițire.
Tratamentele actuale, inclusiv levodopa și stimularea profundă a creierului, pot ajuta la reducerea simptomelor. Totuși, nu există o terapie aprobată care să fi demonstrat că încetinește sau oprește progresia subiacente a bolii Parkinson.
În cercetările anterioare publicate în 2022, Chen-Plotkin și colegii săi au identificat GPNMB ca fiind o moleculă importantă implicată în răspândirea alfa-sinucleinei între neuroni. Această descoperire a făcut ca proteina să devină un obiectiv promițător pentru terapiile viitoare.
În noul studiu, echipa de cercetare a descoperit că microglia, celulele imune ale creierului, sunt o sursă majoră de GPNMB în boala Parkinson. Atunci când neuronii devin deteriorați sau încep să moară, microglia din apropiere răspund prin producerea unor cantități mai mari ale proteinei.
Enzimele taie apoi o parte din GPNMB de pe suprafața celulară, permițându-i să se miște liber între celulele din creier.
Folosind experimente de laborator preclinice cu neuroni cultivați, cercetătorii au dezvoltat anticorpi concepuți pentru a bloca GPNMB. Acești anticorpi au reușit să prevină răspândirea patologiei alfa-sinucleinei de la o celulă la alta.
„Aceste rezultate sugerează că boala Parkinson ar putea fi alimentată de un ciclu auto-reinforțat – alfa-sinucleina se acumulează în neuroni, deteriorând neuronii. Leziunea neuronilor inițiază eliberarea de GPNMB, care accelerează răspândirea alfa-sinucleinei, ducând la daune suplimentare”, a menționat Chen-Plotkin. „Interuperea acestui ciclu ar putea încetini sau chiar opri răspândirea alfa-sinucleinei prin creier și neurodegenerarea care urmează.”
Pentru a examina relevanța rezultatelor pentru oameni, cercetătorii au analizat probe de țesut din 1.675 de creiere stocate în Penn Brain Bank.
Echipa a descoperit că persoanele care purtau variante genetice asociate cu o producție mai mare de GPNMB prezentau, de asemenea, o patologie alfa-sinucleină mai extinsă. Potrivit cercetătorilor, aceasta oferă dovezi solide că GPNMB joacă un rol semnificativ în progresia bolii Parkinson la oameni.
Este important de menționat că nivelurile crescute de GPNMB nu au fost corelate cu markeri asociați cu alte condiții neurodegenerative, inclusiv boala Alzheimer.
„Aceste rezultate sunt promițătoare pentru modelele de laborator și analiza țesutului cerebral uman, dar mai avem mult de lucru înainte de a putea traduce această terapie în oameni”, a adăugat Chen-Plotkin. „Cu toate acestea, aceste rezultate sunt încurajatoare pe măsură ce continuăm să lucrăm la un tratament nou pentru PD.”
