Cercetătorii au descoperit un mecanism cerebral care oprește consumul de alimente
Cercetătorii au contestat ideea că neuronii sunt singurii responsabili pentru semnalizarea din creier, aducând în discuție un sistem mai complex care implică alte tipuri de celule cerebrale.
Un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences pe 6 aprilie 2026 arată că astrocyții, celule care au fost considerate mult timp drept celule de suport, pot juca un rol mult mai activ în reglementarea apetitului decât se credea anterior.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Concepción, Chile, în colaborare cu colegi de la Universitatea din Maryland, a descoperit o cale de semnalizare necunoscută anterior în hipotalamus, regiunea creierului care controlează foamea și sațietatea. Aceste descoperiri ar putea ajuta la dezvoltarea unor noi tratamente pentru condiții precum obezitatea și tulburările alimentare.
„Oamenii tind să se gândească imediat la neuroni atunci când se referă la funcționarea creierului”, a spus Ricardo Araneda. „Dar descoperim că astrocyții, pe care îi consideram anterior doar celule de suport secundare, participă și ei la modul în care creierul reglează cantitatea de alimente consumate. Acest studiu schimbă modul în care percepem aceste circuite de comunicare.”
Procesul începe cu celulele cerebrale specializate numite tanyciti. Aceste celule se află pe o cavitate umplută cu lichid, adânc în creier, și monitorizează glucoza (zahărul care furnizează energie corpului) pe măsură ce aceasta circulă prin lichidul cefalorahidian.
După o masă, nivelurile de glucoză cresc. Tanyciții răspund procesând acest zahăr și eliberând lactat, un produs metabolic, în țesutul cerebral din apropiere. Acest lactat interacționează apoi cu astrocyții vecini, declanșând următoarea etapă de comunicare.
„Cercetătorii credeau că lactatul produs de tanyciți ‘vorbea’ direct cu neuronii implicați în controlul apetitului”, a explicat Araneda. „Dar am descoperit că există un intermediar neașteptat în această conversație, astrocyții.”
Astrocyții sunt printre cele mai comune tipuri de celule din creier și au fost tradițional considerați celule de suport pentru neuroni. Totuși, acest studiu arată că ei pot prelua un rol de semnalizare mai direct.
Cercetătorii au descoperit că astrocyții poartă un receptor numit HCAR1 care detectează lactatul. Când lactatul se leagă de acest receptor, astrocyții devin activați și eliberează glutamat, un mediator chimic. Acest semnal este apoi transmis neuronilor care suprimă apetitul, ducând la senzația de sațietate.
„Ceea ce ne-a surprins a fost complexitatea acestui proces”, a spus Araneda. „Pe scurt, am descoperit că tanyciții ‘vorbesc’ cu astrocyții, iar aceștia ‘vorbesc’ cu neuronii.”
Într-un experiment, oamenii de știință au introdus glucoză într-un singur tanycit, observând în același timp astrocyții din apropiere. Chiar și această modificare localizată a declanșat activitate în mai mulți astrocyți învecinați, demonstrând cum semnalele pot circula prin rețeaua cerebrală.
„Am observat, de asemenea, un efect dual”, a menționat Araneda. „Hipotalamusul conține două populații opuse de neuroni: cei care promovează foamea și cei care o suprimă. Am descoperit că lactatul ar putea acționa simultan asupra ambelor, activând neuronii responsabili de sațietate prin intermediul astrocyților, în timp ce ar putea calma neuronii responsabili de foame printr-o cale mai directă.”
Deși cercetarea a fost realizată pe modele animale, atât tanyciții, cât și astrocyții există la toate mamiferele, inclusiv la oameni. Acest lucru sugerează că același mecanism ar putea fi activ și la oameni.
Următorul pas pentru echipa de cercetare este să testeze dacă modificarea receptorului HCAR1 în astrocyți poate influența comportamentul alimentar. Această muncă este esențială înainte ca orice potențiale terapii să poată fi dezvoltate.
În prezent, nu există medicamente care să vizeze direct această cale. Cu toate acestea, Araneda consideră că aceasta ar putea deveni o direcție promițătoare pentru tratarea condițiilor legate de apetit.
„Acum avem un mecanism diferit prin care am putea viza astrocyții sau, în mod specific, acest receptor HCAR1”, a adăugat el. „Ar fi o țintă nouă care ar putea completa terapiile existente, cum ar fi Ozempic, de exemplu, și îmbunătăți viața multora care suferă de obezitate și alte condiții legate de apetit.”
Această descoperire este rezultatul a aproape zece ani de colaborare între laboratorul lui Araneda de la UMD și laboratorul Maríei de los Ángeles García-Robles de la Universitatea din Concepción, principalul investigator al proiectului. Autorul principal al studiului, Sergio López, este un student doctoral co-îndrumat de cei doi cercetători, care a efectuat experimente cheie în timpul unei vizite de cercetare de opt luni la UMD.
Lucrarea, „Lactatul derivat din tanyciți activează HCAR1 astrocytic pentru a modula semnalizarea glutamatergică și excitabilitatea neuronului POMC”, a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences pe 6 aprilie 2026.
