Provocările sănătății mintale legate de riscurile online ascunse în rândul tinerilor
Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Child Mind Institute evidențiază că experiențele negative online sunt frecvente în rândul copiilor și adolescenților cu probleme de sănătate mintală și condiții neurodezvoltamentale, majoritatea incidentelor nefiind raportate prin instrumentele de raportare ale platformelor.
Publicat în JAACAP Open, studiul a analizat experiențele negative online ale 1.009 tineri cu vârste între 9 și 15 ani, care aveau un istoric de probleme de sănătate mintală sau neurodezvoltamentale, toți fiind participanți curenți sau anteriori în cadrul rețelei Healthy Brain Network a Child Mind Institute. Peste un sfert dintre aceștia au raportat cel puțin o experiență negativă online în ultimul an. Dintre cei care au avut o astfel de experiență, aproape 69% au raportat multiple incidente, însă doar 20% au folosit instrumentele de raportare ale platformelor.
Studiul a definit „experiențele negative online” ca fiind orice experiențe nedorite sau neplăcute în mediul online, inclusiv cyberbullying, cyberstalking, doxxing, impersonare, hărțuire sexuală și alte forme de daune digitale. Cercetarea a folosit un design mixt, combinând un sondaj cantitativ cu un follow-up calitativ detaliat, care a inclus un forum online moderat timp de trei zile cu un subset de participanți.
Aceste constatări indică o problemă mare și adesea ascunsă. Mulți tineri se confruntă cu experiențe dăunătoare sau neplăcute online, dar sistemele concepute pentru a-i ajuta nu primesc adesea raportări. Aceasta creează o lacună majoră pentru părinți, educatori, clinicieni și platforme care încearcă să mențină copiii în siguranță online.
Echipa de cercetare a identificat trei categorii principale de bariere care împiedică tinerii să raporteze experiențele negative online: bariere în procesul de raportare, cum ar fi lipsa de cunoștințe despre cum să facă un raport; bariere legate de politicile de raportare, inclusiv incertitudinea referitoare la ceea ce se califică pentru raportare sau cum se aplică regulile platformei; și bariere emoționale, precum rușinea, frica și îngrijorarea cu privire la consecințe sau lipsa de încredere că suportul va fi util.
Studiul a mai constatat că deciziile de raportare erau adesea influențate de modul în care tinerii interpretau incidentul în sine. În cadrul follow-up-ului calitativ, tinerii analizau dacă comportamentul dăunător părea intenționat, cât de malițios apărea și cât de sever sau repetat era hărțuirea. Când aceste indicii erau ambigue, tinerii erau mai puțin siguri că raportarea era adecvată.
„Raportarea nu este pur și simplu o chestiune de a le spune tinerilor să se exprime,” a afirmat Mirelle Kass. „Tinerii fac judecăți complicate despre intenție, severitate, regulile platformei și posibilele consecințe ale divulgării. Dacă vrem ca tinerii să raporteze experiențe dăunătoare, instrumentele și sistemele din jurul lor trebuie să fie mai clare, mai sigure și mai ușor de folosit.”
Constatările sugerează că eforturile de siguranță online ar trebui să fie adaptate nevoilor tinerilor care pot deja gestiona probleme de sănătate mintală, de dezvoltare sau sociale. Aptitudinea socială, simptomele de sănătate mintală și stilul de parenting au fost asociate cu probabilitatea tinerilor de a întâlni experiențe negative online și cu barierele întâmpinate în decizia de a le raporta. Participanții au exprimat, de asemenea, o dorință clară pentru instrumente și ghiduri mai bune. Majoritatea tinerilor și-au dorit ca platformele să ofere mai multe informații despre cum să se protejeze online, cum să folosească funcțiile de siguranță, cum ar fi blocarea și raportarea, și cum să acceseze sprijin în timpul și după procesul de raportare.
„Familia, educatorii, clinicienii, decidenții politici și dezvoltatorii de tehnologie au toți un rol de jucat,” a declarat Dr. Milham. „Avem nevoie de sisteme de raportare pe care copiii să le poată înțelege, politici transparente și adulți de încredere care să răspundă fără a învinovăți sau a exagera. Spațiile digitale mai sigure vor necesita mai mult decât conștientizare. Vor necesita sisteme concepute în jurul modului în care tinerii experimentează efectiv daunele online.”
Studiul subliniază importanța unor instrumente de siguranță adecvate dezvoltării, a unor politici mai clare ale platformelor și a unor sisteme de suport mai puternice pentru tineri care navighează în spațiile digitale. Pentru copiii și adolescenții cu probleme de sănătate mintală și condiții neurodezvoltamentale, îmbunătățirea căilor de raportare poate fi un pas important spre reducerea daunelor online ascunse și construirea unor medii online mai sigure.
