Studiul leagă disfuncția neuroimună de simptomele complexe ale fibromialgiei
Fibromialgia este o afecțiune complexă, caracterizată în principal prin durere cronică difuză, oboseală și alte simptome fizice și cognitive.
Deși afectează milioane de oameni la nivel mondial, mecanismele biologice subiacente nu sunt încă pe deplin înțelese. Un studiu realizat de Universitatea din Barcelona sugerează că modificările neuroimune din sistemul nervos central ar putea juca un rol esențial în dezvoltarea și progresia acestei condiții.
Rezultatele, bazate pe o revizuire cuprinzătoare a cercetărilor recente în domeniu, contribuie la depășirea viziunii fibromialgiei ca o condiție pur subiectivă și ar putea deschide noi perspective pentru diagnosticarea și tratarea acesteia.
„Aceste descoperiri converg asupra rețelelor cerebrale implicate în procesarea durerii, reglarea emoțională, cognitivă și comportamentală. Împreună, ele contribuie la avansarea unei înțelegeri mai integrate și precise a afecțiunii, conform unei perspective biopsihosociale asupra sănătății, care consideră condiția ca rezultat al interacțiunii dintre factori biologici, psihologici și sociali”, subliniază Marçal Castán și Adela Fusté, autori ai articolului publicat online în revista Brain, Behavior, and Immunity.
În acest context, cercetătorii subliniază că, dacă sistemul nervos central și sistemul imunitar se influențează reciproc și funcționează într-o manieră interconectată, aspecte precum somnul, stresul, activitatea fizică, obiceiurile de viață și bunăstarea psihologică nu ar trebui considerate „elemente complementare în tratamentul medical al fibromialgiei, ci aspecte centrale ale gestionării acesteia.”
Studiul a combinat neuroimagistica, studiile de exprimare a genelor, analiza lichidului cefalorahidian și studiile celulare, o abordare care a permis identificarea unui model consistent de modificări neuroimune, adică schimbări în modul în care sistemul nervos și sistemul imunitar comunică și se reglează reciproc.
Printre mecanismele identificate, se evidențiază o posibilă activare a celulelor imune ale creierului, în special a microgliilor. De asemenea, au fost raportate modificări ale nivelurilor de citokine și alte molecule imune în lichidul cefalorahidian al pacienților cu fibromialgie, precum și alterări în exprimarea genelor legate de procesele inflamatorii. „Luate împreună, aceste constatări sugerează un model de disreglare neuroimună care depășește inflamația clasică și implică atât mecanisme care promovează inflamația, cât și modificări în mecanismele care o reglează”, notează Castán și Fusté.
Descoperirile studiului ar putea orienta cercetările spre dezvoltarea unor biomarkeri mai obiectivi care, în viitor, ar putea ajuta la îmbunătățirea diagnosticului – în prezent bazat pe criterii clinice – sau la identificarea subgrupurilor de pacienți cu profile biologice distincte.
Din perspectiva terapeutică, aceste descoperiri deschid calea explorării intervențiilor care vizează procesele neuroimune implicate în durere, oboseală, stare de spirit și alte simptome, atât prin strategii farmacologice, cât și printr-o abordare multidisciplinară. Cu toate acestea, autorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare – în special longitudinale și translaționale – pentru a confirma rolul acestor procese și a înțelege modul în care evoluează în timp.
