Osteopenia afectează în tăcere o mulțime de oameni prin slăbirea oaselor
Aproximativ 40% dintre adulții din întreaga lume sunt afectați de osteopenie, o pierdere a densității minerale osoase.
Această afecțiune este extrem de comună, în special în rândul femeilor aflate la menopauză și al persoanelor vârstnice. Se estimează că anual, în Regatul Unit, au loc peste 500.000 de fracturi din cauza densității osoase scăzute.
Osteopenia, în sine, nu cauzează de obicei simptome, ci se dezvoltă lent, fără a fi observată. Multe persoane pot să nu fie conștiente că suferă de această afecțiune până când nu experimentează o fractură sau nu efectuează un test de densitate osică, de obicei recomandat din cauza unor factori de risc precum vârsta și menopauza. Aceasta face ca osteopenia să reprezinte o problemă semnificativă, dar adesea subestimată, de sănătate publică.
Osul este un țesut dinamic care trece printr-un proces continuu de regenerare numit remodelare osoasă. În timpul acestui proces, osul vechi este distrus (resorbție), iar osul nou este format (formare).
Până în prima tinerețe, acest proces este echilibrat, astfel că resorbția osului este egală cu formarea acestuia. Masa osoasă atinge de obicei un vârf în jurul vârstei de 25 până la 30 de ani. După acest vârf, pierderea osoasă depășește treptat formarea osului, ceea ce duce, în timp, la o densitate osoasă redusă.
Îmbătrânirea este principalul factor de risc pentru pierderea osoasă. Mai mulți alți factori pot accelera acest proces. Modificările hormonale, în special scăderea estrogenului după menopauză, pot crește semnificativ distrugerea osului, deoarece estrogenul ajută la protejarea oaselor prin încetinirea procesului natural de degradare a acestora. Aproximativ una din două femei peste 50 de ani va suferi o fractură de fragilitate.
Stilul de viață joacă, de asemenea, un rol important. Fumatul, consumul excesiv de alcool și lipsa activității fizice pot contribui la reducerea rezistenței osoase în timp. Dieta este la fel de importantă. Un aport insuficient de calciu și o cantitate scăzută de vitamina D pot limita capacitatea organismului de a construi și menține oase puternice.
Anumite medicamente, în special utilizarea pe termen lung a steroizilor, precum și afecțiuni de sănătate care afectează nivelurile hormonale sau absorbția nutrienților (cum ar fi boala Crohn sau boala celiacă) pot crește și ele riscul.
Detectarea precoce a osteopeniei este esențială. Aceasta permite atât pacientului, cât și clinicianilor să ia măsuri care pot reduce riscul de fracturi și să prevină progresia osteopeniei către osteoporoză, unde pierderea osoasă este mai avansată și riscul de fracturi este semnificativ mai mare.
Densitatea minerală osoasă este măsurată frecvent printr-un scan DXA (dual-energy X-ray absorptiometry), un tip de scanare cu raze X de dozare redusă utilizat pentru a evalua rezistența osoasă. Rezultatele sunt de obicei prezentate sub formă de T-score, care compară densitatea osoasă a pacientului cu cea a unui adult tânăr sănătos. Un T-score între –1,0 și –2,5 indică osteopenie, în timp ce un T-score sub –2,5 corespunde pragului diagnostic pentru osteoporoză.
Managementul osteopeniei se concentrează în general pe încetinirea sau prevenirea pierderii osoase suplimentare și pe reducerea riscului de fracturi. Acest lucru implică modificări ale stilului de viață (cum ar fi evitarea fumatului, limitarea consumului de alcool sau menținerea unei greutăți corporale sănătoase), suport nutrițional și, în unele cazuri, tratamente prescrise.
Exercițiile fizice cu greutate, cum ar fi mersul pe jos, dansul sau alergatul, stimulează formarea osului prin aplicarea de tensiune asupra scheletului. Antrenamentele de rezistență pot întări suplimentar oasele și mușchii.
Cercetările arată că activitatea fizică regulată este asociată cu o densitate minerală osoasă îmbunătățită și poate reduce riscul de osteoporoză. Exercițiile, cum ar fi Tai Chi, îmbunătățesc, de asemenea, echilibrul și forța musculară, reducând riscul de căderi care ar putea duce la fracturi.
Un aport adecvat de calciu susține, de asemenea, structura osoasă, în timp ce vitamina D ajută organismul să absoarbă eficient calciul. Alimentele precum produsele lactate, legumele cu frunze verzi și produsele fortificate sunt surse dietetice comune. Suplimentele pot fi, de asemenea, recomandate în cazul în care aportul dietetic este insuficient. În Regatul Unit, deficiența de vitamina D este relativ comună, astfel că suplimentarea este adesea recomandată.
Nu toți cei cu osteopenie necesită tratament medicamentos. În schimb, clinicienii folosesc adesea un instrument de evaluare a riscului de fractură pentru a evalua probabilitatea pe termen de zece ani a unei fracturi, bazându-se pe vârstă, densitatea minerală osoasă, utilizarea steroizilor și alți factori de risc.
Dacă riscul de fractură este ridicat sau dacă o persoană a suferit deja o fractură de fragilitate, pot fi recomandate medicamente. Acestea pot include medicamente antiresorptive care încetinesc degradarea osului și ajută la menținerea densității osoase. Astfel de tratamente sunt utilizate mai frecvent în cazul osteoporozei, dar pot beneficia și pacienții cu osteopenie cu risc crescut.
Osteopenia nu ar trebui să fie privită doar ca o formă ușoară sau incipientă de osteoporoză, ci mai degrabă ca un semnal de avertizare și un punct de intervenție. Progresia de la osteopenie la osteoporoză nu este inevitabilă.
Există dovezi că detectarea timpurie și modificările de stil de viață țintite pot menține sănătatea osoasă, încetini semnificativ pierderea osoasă și reduce riscul de a dezvolta osteoporoză mai târziu în viață. În unele cazuri, densitatea osoasă poate chiar să se îmbunătățească cu tratamentele adecvate și ajustările stilului de viață.
Însă prevenția necesită o perspectivă pe termen lung. Sănătatea osoasă reflectă influențele cumulative ale sănătății și stilului de viață pe parcursul întregii vieți, inclusiv dietele noastre, nivelurile de activitate fizică și modificările hormonale prin care am trecut. Menținerea obiceiurilor sănătoase pe termen lung rămâne cea mai eficientă strategie pentru protejarea rezistenței osoase.
