Cercetările genetice dezvăluie o cale metabolică surprinzătoare pentru sindromul intestinului iritabil
Sindromul intestinului iritabil (IBS) este o afecțiune comună care afectează peste 10% din populația generală, provocând dureri abdominale recurente, balonare, constipație și diaree.
IBS este considerat o tulburare a interacțiunii intestin-creier, iar cercetările anterioare, inclusiv cele genetice, au stabilit legături cu semnalizarea nervoasă, sistemul nervos și alte condiții, inclusiv anxietatea și tulburările de dispoziție. Mecanismele biologice exacte au rămas dificile de identificat, lăsând mulți pacienți fără tratamente eficiente și țintite.
Un nou studiu major publicat în revista Gut sugerează că metabolismul, în special reglementarea grăsimilor din sânge cunoscute sub numele de trigliceride, ar putea fi o piesă lipsă din acest puzzle.
O echipă internațională condusă de Mauro D’Amato, profesor de genetică medicală la Universitatea LUM și profesor de cercetare Ikerbasque la CIC bioGUNE, a realizat cea mai cuprinzătoare evaluare genetică a IBS de până acum. Aceștia au analizat datele genetice și de sănătate ale 2.775.539 de indivizi din 22 de biobănci la nivel mondial, comparând persoanele cu și fără IBS pentru a găsi diferențe ADN asociate cu această afecțiune.
Analiza a identificat 35 de regiuni ale genomului uman legate de riscul de IBS. Deși mai multe dintre aceste semnale genetice au fost asociate cu creierul și sistemul nervos enteric (rețeaua de nervi care controlează intestinul), cercetătorii au descoperit, de asemenea, o suprapunere puternică și neașteptată cu trăsăturile cardiometabolice.
Utilizând metode computaționale avansate, echipa a demonstrat o legătură cauzală probabilă între predispoziția genetică pentru IBS și niveluri crescute de trigliceride, un tip de grăsime găsită în sânge. Cele mai concludente dovezi au indicat o variație specifică în gena GCKR, care acționează ca un regulator principal al metabolismului glucozei și lipidelor în ficat. Această variantă, deja cunoscută pentru promovarea acumulării de grăsime în ficat și creșterea producției de trigliceride, a fost identificată ca un mecanism cheie care leagă metabolismul hepatic de riscul de IBS.
„Știm de mult timp că IBS implică un dialog complex între intestin și creier, dar aceste rezultate arată că conversația include și sistemul metabolic al corpului”, a declarat D’Amato. „Legătura genetică cu reglementarea trigliceridelor și funcția hepatică ne oferă un cadru complet nou pentru a înțelege această afecțiune.”
Studiul a evidențiat, de asemenea, aplicații potențiale în domeniul translațional. Prin analizarea modelelor de expresie genică asociate cu riscul de IBS, echipa a identificat mai mulți compuși capabili să inverseze semnăturile moleculare legate de boală; printre aceștia s-au numărat medicamente cardiovasculare și modificatoare ale lipidelor, deschizând astfel calea pentru posibile strategii de repurposing a medicamentelor și terapii bazate pe mecanisme.
„Descoperirile noastre susțin o viziune mai integrată a IBS, care se extinde dincolo de axa tradițională intestin-creier”, a adăugat D’Amato. „Cărările specifice pe care le-am evidențiat ar putea contribui la stratificarea pacienților pe baze mecaniste și la identificarea de medicamente noi sau existente care să fie testate la pacienții care nu răspund la terapiile actuale.”
Studiul a fost realizat sub auspiciile inițiativei „bellygenes” coordonate de D’Amato, o mare colaborare internațională care implică parteneri academici și clinici din Europa, America de Nord și alte regiuni, bazându-se pe date din mai multe cohorte și biobănci importante, inclusiv UK Biobank, FinnGen, Million Veteran Program, All of Us și multe altele.
