Un nou indice de masă corporală ar putea depăși limitele IMC-ului
Un nou indice de masă corporală, denumit Indicele de Masă Corporală Consistent (CBMI), ar putea oferi o abordare promițătoare pentru evaluarea dimensiunii corporale, fiind mai bine adaptat raportului talie-înălțime comparativ cu alternativele existente.
Un studiu recent publicat în Scientific Reports a dezvoltat CBMI și a evaluat corelația acestuia cu raportul talie-înălțime pe un eșantion de 400 de participanți sănătoși, propunând CBMI ca un metric cuprinzător și scalabil pentru evaluarea statutului antropometric și estimarea greutății ideale.
De ce cercetătorii caută metrici mai bune pentru corpul uman? Conceptul de Indice de Masă Corporală (IMC), introdus de Adolphe Quetelet, este definit ca masa corporală împărțită la înălțimea la pătrat (kg/m²). Deși este folosit pe scară largă, IMC prezintă limitări majore: nu este valid pentru copii, adolescenți sau persoane cu înălțimi extreme, iar natura sa dimensională (kg/m²) împiedică scalabilitatea în rândul populațiilor.
Această situație a dus la propunerea unor indecși alternativi, precum Indicele de Corp (CI), Indicele Ponderal (PI) și Indicele Tri-ponderal de Masă (TMI; masă/înălțime³), care, deși sunt non-dimensionale și oarecum îmbunătățite, rămân insuficiente pentru o aplicare generală.
Trefethen a sugerat un IMC modificat (1.3 m/h².5), dar această abordare suferă și ea de defecte de dimensionalitate. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) prioritizează acum circumferința taliei și raportul talie-șold ca markeri antropometrici pentru riscurile metabolice și cardiovasculare, diabet, cancer și mortalitate.
Deși IMC și circumferința taliei rămân centrale pentru stratificarea riscurilor, caracteristicile lor dimensionale compromit fiabilitatea în rândul dimensiunilor corporale diferite; de exemplu, o circumferință a taliei de 0.90 m nu poate fi interpretată în mod echivalent pentru indivizi de diferite înălțimi. Aceasta subliniază necesitatea unor măsuri robuste, non-dimensionale, pentru a permite clasificarea consistentă a riscurilor.
Studii recente susțin tot mai mult măsurile non-dimensionale, în special raportul talie-înălțime, pentru prezicerea riscurilor pentru sănătate și a rezultatelor legate de obezitate. Însă, validitatea mecanică și comparativă a acestor indecși, în special în raport cu adipozitatea măsurată direct, rămâne insuficient explorată. Un indice corporal universal aplicabil ar trebui să fie non-dimensional și să se relaționeze cu proporțiile geometrice, cum ar fi raportul talie-înălțime (w/h).
Acest studiu introduce CBMI, un nou index antropometric conceput pentru a oferi o modalitate mai scalabilă de a evalua dimensiunea corporală în diferite etape ale vieții și pentru diverse dimensiuni corporale, comparativ cu IMC-ul convențional. Noul index a fost derivat matematic astfel încât să se alinieze mai bine cu raportul talie-înălțime, o măsură asociată tot mai mult cu riscurile pentru sănătate legate de obezitate.
Pentru a dezvolta acest index, cercetătorii au creat un model matematic simplificat al corpului uman, reprezentându-l ca un cilindru, în care înălțimea corespundea staturii unei persoane, iar circumferința reflecta dimensiunea taliei. Deși această abordare nu poate capta complet diferențele de formă corporală, sex, etnie sau compoziție corporală, autorii consideră că este un cadru practic pentru dezvoltarea și testarea noului index.
Cercetătorii au comparat CBMI cu TMI, un alt indice ajustat în funcție de înălțime, pentru a determina care dintre cele două reflectă mai bine raportul talie-înălțime. În cadrul setului de date, CBMI a arătat o corespondență mai puternică cu raportul talie-înălțime decât TMI, sugerând că ar putea oferi o modalitate mai consistentă de clasificare a statutului antropometric.
Pentru a evalua abordarea, echipa a colectat măsurători standardizate de greutate, înălțime și circumferință a taliei de la 400 de participanți sănătoși, inclusiv sugari, copii, adolescenți și adulți, recrutați printr-un singur spital din Istanbul. Participanții au fost grupați pe vârste și sexe pentru a evalua aplicabilitatea indexului în diferite etape ale vieții. Cu toate acestea, autorii subliniază că studiul reprezintă o evaluare inițială și că sunt necesare studii mai mari și mai reprezentative înainte ca rezultatele să poată fi generalizate la populații mai largi.
Clasificările CBMI s-au corelat îndeaproape cu măsurătorile raportului talie-înălțime. Folosind datele din studiu și dovezi din cercetări anterioare, echipa a propus praguri preliminare de clasificare atât pentru raportul talie-înălțime, cât și pentru CBMI. Deși raportul mediu talie-înălțime în populația studiată a fost de 0.50, cercetătorii subliniază că aceasta nu ar trebui considerată o valoare ideală, deoarece creșterea greutății corporale la nivel mondial este probabil să fi mutat mediile populației în sus.
În schimb, ei propun 0.50 ca limită superioară a intervalului normal și 0.46 ca valoare de referință ideală, menționând că aceste delimitări sunt provizorii și necesită validare în populații mai mari și mai reprezentative. Pragurile propuse sunt destinate tuturor grupelor de vârstă, cu excepția sugarilor mai mici de un an, ale căror proporții corporale diferă de cele ale copiilor mai mari și ale adulților.
Cercetătorii au dezvoltat, de asemenea, categorii corespunzătoare CBMI care se corelează strâns cu intervalele de raport talie-înălțime propuse. Deoarece cele două măsuri clasifică participanții într-un mod similar, autorii sugerează că CBMI ar putea oferi o alternativă practică pentru evaluarea statutului antropometric. Cu toate acestea, ei subliniază că aceste categorii rămân provizorii până la testarea lor în populații mai largi.
Pentru a ilustra abordarea, articolul descrie cazul unei fete de 10 ani care cântărește 40 kg, are 147 cm înălțime și o circumferință a taliei de 67 cm. În cadrul sistemului propus, atât raportul ei talie-înălțime, cât și CBMI o plasează aproape de intervalul ideal stabilit de autori. În contrast, articolul compară IMC-ul ei cu pragurile IMC-ului pentru adulți, deși IMC-ul la copii este de obicei interpretat folosind grafice de referință specifice vârstei și sexului.
Exemplul evidențiază modul în care CBMI și raportul talie-înălțime pot clasifica dimensiunea corporală diferit de IMC-ul convențional, dar studiul nu a validat noul index în raport cu măsurile directe ale grăsimii corporale sau cu rezultatele clinice, astfel că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili valoarea sa clinică.
CBMI arată promisiuni, dar necesită o validare suplimentară. Rezultatele sugerează că CBMI ar putea oferi o modalitate mai consistentă de evaluare a statutului
