Pragul de cetone din sânge poate prezice succesul în pierderea în greutate
Cercetătorii au identificat un nivel practic al cetonelor în sânge care ar putea ajuta la prezicerea persoanelor cele mai susceptibile de a obține o pierdere în greutate semnificativă în timpul unei diete ketogenice.
Studiul, publicat în revista Nutrition and Diabetes, sugerează că atingerea și menținerea acestui prag ar putea fi un marker important al succesului.
Obezitatea a devenit o epidemie globală, cu una din opt persoane afectate de această condiție la nivel mondial. Conform raportului Organizației Mondiale a Sănătății din 2022, aproximativ 890 de milioane de adulți trăiesc cu obezitate, iar 2,5 miliarde cu suprapondere.
Un indice de masă corporală (IMC) între 25,0 și 29,9 kg/m² este considerat suprapondere, iar 30,0 kg/m² sau mai mult este considerat obezitate. Ambele condiții sunt factori de risc bine cunoscuți pentru o serie de boli non-transmisibile, inclusiv boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și anumite tipuri de cancer.
Modificarea stilului de viață, inclusiv adoptarea unei diete sănătoase și exerciții fizice regulate, a devenit o intervenție promițătoare pentru gestionarea greutății în rândul persoanelor obeze sau supraponderale. Printre intervențiile dietetice, dieta ketogenică a câștigat popularitate semnificativă pentru gestionarea greutății și sănătatea metabolică.
Dieta ketogenică standard este o dietă bogată în grăsimi și foarte săracă în carbohidrați, care îndreaptă metabolismul spre utilizarea mai mare a acizilor grași și a corpurilor cetonice pentru energie, în locul carbohidraților. Beneficiile reducerii în greutate asociate cu această dietă sunt legate de starea de cetoză fiziologică, în care acizii grași sunt metabolizați pentru a produce corpuri cetonice ca sursă alternativă de energie.
Au fost propuse mai multe praguri de cetone pentru diferite condiții. Deși se folosesc de obicei limite între 0,3 și 0,5 mmol/L, niveluri mai mari de cetone sunt necesare pentru tratarea anumitor condiții patologice, inclusiv epilepsia rezistentă la medicamente, glioblastomul și sindromul de deficiență GLUT1. Totuși, pragul minim de corpi cetonici necesar pentru a obține o pierdere în greutate semnificativă rămâne în mare parte necunoscut.
Cercetătorii de la Universitatea din Padova, Italia, au realizat o analiză secundară a unor seturi de date publicate anterior, împreună cu un set de date nepublicat, incluzând adulți obezi sau supraponderali care au urmat unul dintre cele două protocoale dietetice ketogenice, pentru a identifica pragul optim de corpi cetonici necesar pentru o pierdere mai mare în greutate în urma unei diete ketogenice.
Studiul a inclus 217 adulți cu suprapondere sau obezitate care au urmat timp de 14 zile o dietă ketogenică cu restricție de carbohidrați și energie: o dietă ketogenică clasică sau o dietă ketogenică mediteraneană cu fitoextracte. Comparând trei praguri de β-hidroxibutirat (0,3, 0,4 și 0,5 mmol/L), cercetătorii au descoperit că o concentrație de sânge de cel puțin 0,5 mmol/L a arătat cea mai puternică asociere cu pierderea pe termen scurt în greutate.
Majoritatea participanților au atins acest prag între zilele 5 și 8 ale intervenției, cu o medie de 7,7 zile pentru a ajunge în stare de cetoză. De asemenea, s-a observat o variație considerabilă în ceea ce privește rapiditatea cu care participanții au intrat în cetoză. Cei care au urmat dieta ketogenică mediteraneană cu fitoextracte au ajuns în general la pragul de 0,5 mmol/L mai repede decât cei care au urmat dieta ketogenică clasică.
Un aspect important a fost că nu doar atingerea stării de cetoză a fost semnificativă, ci și durata în care participanții au menținut-o. Pierderea în greutate a crescut cu numărul de zile în care participanții au menținut concentrații de β-hidroxibutirat de cel puțin 0,5 mmol/L, ceea ce indică faptul că o cetoză susținută a fost mai strâns asociată cu pierderea în greutate decât viteza cu care a fost inițial atinsă cetoză.
Această analiză a relevat și diferențe între bărbați și femei. Femeile au pierdut, în medie, mai puțină greutate decât bărbații, cu cea mai mare diferență observată în rândul participanților care au urmat dieta ketogenică clasică.
Rezultatele sugerează că menținerea concentrațiilor de β-hidroxibutirat în sânge de cel puțin 0,5 mmol/L ar putea servi drept un marker practic pentru un răspuns de succes la pierderea în greutate în timpul unei diete ketogenice, oferind clinicianilor și dieteticienilor o modalitate obiectivă de a monitoriza dacă pacienții ating un nivel de cetoză asociat cu o pierdere mai mare în greutate pe termen scurt.
De asemenea, analiza subliniază variația considerabilă în modul în care indivizii intră și mențin cetoză. Participanții care au urmat dieta ketogenică mediteraneană cu fitoextracte au atins în general mai repede nivelul țintă de cetone decât cei care au urmat dieta ketogenică clasică. Totuși, cercetătorii notează că diferențele în compoziția dietei, sursele de proteine, aportul de micronutrienți și aderența pot fi factori care contribuie la acest efect.
Un alt aspect important a fost că durata cetoză părea să conteze mai mult decât viteza cu care a fost atinsă pentru prima dată. Fiecare zi suplimentară petrecută cu concentrații de β-hidroxibutirat de cel puțin 0,5 mmol/L a fost asociată cu o pierdere în greutate medie de aproximativ 0,5 puncte procentuale, în timp ce ziua în care participanții au atins pentru prima dată acest prag nu a fost asociată independent cu pierderea în greutate după ajustările statistice.
Cercetările anterioare sugerează că β-hidroxibutirat ar putea promova pierderea în greutate prin suprimarea hormonului de stimulare a apetitului ghrelin, creșterea degradării grăsimilor și ajutând la menținerea cheltuielilor energetice. Deși studiul de față nu a investigat direct aceste mecanisme biologice, rezultatele susțin ideea că o cetoză susținută, mai degrabă decât simpla atingere a cetoză, ar putea fi un factor important în intervențiile de pierdere în greutate ketogenice.
În concluzie, rezultatele sugerează că monitorizarea regulată a cetonelor din sânge ar putea ajuta la identificarea persoanelor care răspund bine la o dietă ketogenică, oferind totodată o măsură practică a aderenței la dietă și a reactivității intervenției.
Cu toate acestea, aceste constatări trebuie interpretate în lumina mai multor limitări. Aceasta a fost o analiză secundară, nu un studiu controlat randomizat conceput în mod special, iar intervenția a durat doar 14 zile, limitând concluziile despre rezultatele pe termen lung. Cercetătorii au măsurat modificările în greutatea corporală, nu în compoziția corporală, nu au monitorizat activitatea fizică spontană și nu au colectat biomarkeri pentru a investiga mecanismele fiziologice propuse.
