Rețeaua de gene asociate tulburărilor psihice complexe a fost descoperită de cercetători
O cercetare realizată de Universitatea din Barcelona a identificat aproape 20 de gene care ar putea contribui la susceptibilitatea unora la depresie, anxietate și trăsături precum iritabilitatea și neuroticismul.
Aceste gene sunt reglate de gena RBFOX1, care acționează ca un hub central al unei rețele genetice legate de mai multe procese cheie în funcționarea creierului. Conform cercetătorilor, această suprapunere genetică între diferite tulburări și trăsături ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care acestea apar adesea împreună în aceeași persoană.
„Aceste rezultate oferă o nouă perspectivă asupra mecanismelor biologice comune între depresie și diversele tulburări asociate și ar putea contribui în viitor la dezvoltarea unor biomarkeri și tratamente mai personalizate”, explică cercetătorii Bru Cormand și Noèlia Fernández din cadrul Departamentului de Genetică, Microbiologie și Statistică al Facultății de Biologie și Institutului de Biomedicină al UB (IBUB), Institutului de Cercetare Sant Joan de Déu (IRSJD) și CIBER Area pentru Bolile Rare (CIBERER).
Studiul, publicat în revista Progress in Neuro-Psychopharmacology and Biological Psychiatry, a implicat și cercetători de la Universitatea Goethe din Frankfurt (Germania).
RBFOX1, un „dirijor al orchestrei genetice”
Rolul genei RBFOX1 ca regulator cheie al unei rețele genetice sugerează că aceasta nu acționează singură sau nu are un singur efect, ci funcționează „ca un fel de dirijor de orchestră, ajutând la coordonarea momentului și a numărului altor gene implicate în funcția creierului care sunt activate sau procesate”, explică cercetătorii.
Această descoperire are o relevanță deosebită în cazul tulburărilor psihice complexe, deoarece condiții precum depresia, anxietatea sau neuroticismul nu depind de obicei de o singură genă, ci de efectele cumulative ale sute sau chiar mii de gene. „Dacă un regulator central precum RBFOX1 este alterat, acesta ar putea declanșa o reacție în lanț în cadrul mai multor procese simultan, cum ar fi dezvoltarea neuronală, comunicarea între neuroni și reglarea neurotransmisiei, ceea ce ar explica de ce aceste tulburări apar adesea împreună”, subliniază Cormand și Fernández.
Această cercetare integrează informațiile din studiile de asociere la nivelul genomului (GWAS), predicția expresiei genelor în creier, analiza rețelelor moleculare și studiile despre bolile rare pentru a prioritiza genele care contribuie la depresie și, cel puțin, la o altă trăsătură asociată. „Studiul bolilor rare oferă o perspectivă complementară, deoarece permite identificarea genelor în care mutațiile cu efecte mari produc fenotipuri care includ depresie sau anxietate. Aceasta întărește plauzibilitatea biologică a genelor identificate în tulburările comune și ajută la prioritizarea candidaților relevanți”, notează cercetătorii.
Analiza cuprinzătoare a identificat 19 gene reglate de RBFOX1 care par a fi deosebit de relevante pentru depresie și alte trăsături frecvent observate la pacienți. Printre acestea, cercetătorii subliniază, pe lângă RBFOX1 ca hub central, trei gene care reglează și ele expresia altor gene (SP4, TCF4 și PAX6), precum și gena CADM2. „Pe lângă faptul că sunt asociate cu depresia, aceste gene au fost legate și de alte tulburări: RBFOX1 este asociată cu mai multe tulburări psihice; CADM2 este implicată în dependențe și alte tulburări psihice; TCF4 a fost legată de schizofrenie și insomnie, iar atât SP4 cât și PAX6 au fost găsite a fi alterate în modele animale supuse stresului”, explică Cormand și Fernández.
Îmbunătățirea tratamentelor personalizate
Aceste rezultate contribuie la o mai bună înțelegere a mecanismelor biologice implicate în depresie și tulburările asociate și, în viitor, ar putea ajuta la identificarea biomarkerilor de risc, îmbunătățirea stratificării pacienților și facilitarea dezvoltării de tratamente care vizează căi moleculare specifice. În această privință, cercetătorii subliniază că „intervenția asupra mecanismelor comune ar putea beneficia simultan diverse tulburări care apar adesea împreună la pacienți.”
În ciuda relevanței acestor descoperiri, cercetătorii subliniază că acestea vor necesita validare în alte eșantioane și că trebuie explorate diferențele între bărbați și femei, având în vedere prevalența mai mare a depresiei în rândul femeilor. De asemenea, propun realizarea de experimente funcționale — studii de laborator care analizează cum acționează o genă specifică și ce efecte are alterarea sa — asupra genelor precum CADM2, ceea ce ar permite determinarea mecanismelor moleculare implicate în apariția depresiei și a tulburărilor asociate acesteia.
