Fracturile osoase ca semne timpurii ale osteoporozei
Fracturile osoase sunt adesea semne timpurii ale osteoporozei, dar în practica clinică zilnică acestea rămân adesea neobservate și nedocumentate, conform unui nou studiu național realizat în Austria de Complexity Science Hub (CSH) și Ludwig Boltzmann Institute for Osteology (LBI Osteology). Bărbații sunt afectați mai frecvent.
Osteoporoza, o afecțiune în care oasele își pierd densitatea și stabilitatea, este una dintre cele mai comune condiții ale vârstei înaintate și crește semnificativ riscul de fracturi. Totuși, aceasta este adesea diagnosticată abia după o primă „fractură osteoporotică” tipică, cum ar fi fractura de șold.
Studiul realizat de CSH și LBI Osteology, publicat în revista Bone, oferă prima analiză națională cuprinzătoare a modului în care osteoporoza și diverse tipuri de fracturi coexistă în dosarele spitalicești din Austria. Rezultatele arată că fracturile fac parte, de obicei, dintr-un model complex de multiple condiții, subliniind necesitatea unui screening consistent pentru osteoporoză în momentul fracturii.
Fracturile osoase rareori au o singură cauză. Densitatea minerală osoasă reprezintă doar o parte a imaginii; comorbiditățile, riscul de cădere și starea generală de sănătate joacă, de asemenea, un rol important.
Pentru a înțelege mai bine aceste conexiuni, echipa de cercetare a analizat datele spitalicești din Austria pentru mai mult de 1,7 milioane de pacienți cu vârste între 50 și 79 de ani, extrase din cererile de asigurare între 2003 și 2014. În loc să studieze condițiile individuale în izolare, cercetătorii au examinat care diagnostice tind să coexiste cu osteoporoza și diferitele tipuri de fracturi.
„Datele de asigurare de această amploare ne permit să vedem osteoporoza și fracturile nu ca diagnostice izolate, ci ca parte a unui model mult mai mare, interconectat de condiții de-a lungul timpului. Asta este imaginea pe care o poate oferi doar o analiză sistematică la nivel de populație”, afirmă Elma Dervic.
În practica clinică, osteoporoza și fracturile osoase apar adesea alături de multe alte condiții, cum ar fi bolile cardiovasculare, tulburările metabolice sau afecțiunile neurologice.
Martina Behanova menționează: „Pentru a reduce riscul de fracturi ulterioare, recomandăm luarea în considerare a întregului profil de sănătate al pacientului. Descoperirile noastre subliniază importanța unei evaluări amănunțite pentru osteoporoză după o fractură osoasă, pentru a preveni fracturi suplimentare.”
Studiul a mai constatat că osteoporoza nu este documentată sistematic pentru multe tipuri de fracturi, deși acestea indică adesea o slăbiciune osoasă subiacente și, în unele cazuri, îndeplinesc deja criteriile pentru fracturi de fragilitate clasice. Diferențele între tipurile de fracturi sunt deosebit de pronunțate: fracturile de șold au fost cele mai frecvent asociate cu un diagnostic documentat de osteoporoză, în special în rândul femeilor peste 60 de ani.
Alte fracturi, însă – în special cele ale antebrațului, brațului superior și pelvisului – nu sunt încă recunoscute consistent în practica clinică ca semne ale osteoporozei. Totuși, acestea îndeplinesc deja criteriile pentru un diagnostic stabilit de osteoporoză și necesită o evaluare promptă și inițierea unei terapii targetate pentru osteoporoză pentru a preveni fracturi ulterioare.
Este deosebit de alarmant faptul că fracturile nu apar adesea în izolare, ci sunt strâns asociate cu fracturi din alte părți ale scheletului. „Fiecare fractură de fragilitate ar trebui, prin urmare, să fie privită ca un semn de avertizare care semnalează necesitatea de a întrerupe o succesiune de fracturi într-un stadiu timpuriu”, precizează Kocijan.
Totuși, trebuie menționat că studiul a inclus doar spitalizările în regim de internare; fracturile tratate în regim ambulatoriu – frecvente pentru aceste tipuri de fracturi – nu au putut fi incluse.
Un alt aspect important descoperit de studiu este diferența semnificativă între femei și bărbați. Deși osteoporoza la femei este adesea documentată alături de diverse condiții cronice, cum ar fi osteoartrita, în cazul bărbaților, diagnosticul apare frecvent abia după ce a avut loc deja o fractură.
Osteoporoza a fost diagnosticată sau documentată în legătură cu fracturile mult mai rar în cazul bărbaților și al pacienților cu vârste între 50 și 69 de ani. În același timp, bărbații din acest grup de vârstă aveau comorbidități legate mai frecvent de accidente și alcool.
„Osteoporoza la bărbați poate fi diagnosticată prea târziu”, afirmă Dervić. „Asta înseamnă că ratăm oportunități importante de a interveni devreme și de a preveni fracturi ulterioare. Un diagnostic mai devreme poate fi crucial pentru protejarea sănătății osoase pe termen lung.”
