Studiul analizează legătura între cronotip și ficat, fără asocieri semnificative
Un studiu mic realizat în Italia a testat dacă programul zilnic preferat al unei persoane se aliniază cu modificările hepatice ascunse, dar nu a găsit un semnal clar.
Un studiu recent publicat în revista Nutrients a investigat asocierea dintre cronotip și steatoza hepatică, precum și fibroza, determinate prin FibroScan, la adulți cu suprapondere sau obezitate.
Sistemul de temporizare circadiană sincronizează ritmurile fiziologice și comportamentale cu ciclul extern de lumină și întuneric pentru a menține echilibrul metabolic. Acest sistem reglează metabolismul energetic, funcția endocrină și comportamentele legate de nutriție și somn.
Cronotipul descrie preferințele individuale pentru programul zilnic și este evaluat frecvent prin Chestionarul de Dimineață-Seră (MEQ). Tipurile matinale tind să aibă programe mai devreme, în timp ce tipurile de seară ating vârful alertness-ului mai târziu în zi. Tipul de seară este adesea asociat cu nealinierea între ritmurile endogene și cerințele sociale, perturbând somnul, ora meselor și alte comportamente relevante pentru sănătatea metabolică.
Această nealiniere, cunoscută sub numele de chrono-disruption, este asociată cu rezultate adverse în ceea ce privește metabolismul și sănătatea cardiovasculară. Tipul de seară poate contribui, de asemenea, la creșterea activității inflamatorii în țesutul adipos visceral, indicând o disfuncție metabolică sporită și un risc cardiometabolic crescut.
Deși dereglementarea circadiană este recunoscută ca un factor care contribuie la bolile metabolice, influența cronotipului asupra steatozei hepatice și a progresiei fibrotice rămâne neclară. Boala hepatică steatozică asociată cu disfuncția metabolică (MASLD) se caracterizează prin acumularea de grăsimi hepatice la indivizi cu factori de risc metabolic. Steatoza marchează stadiul incipient al bolii, dar progresia către steatohepatită și fibroză crește riscurile pe termen lung, inclusiv ciroză și carcinom hepatocelular. Fibroza, în special, semnifică un stadiu mai avansat al bolii hepatice, având o greutate prognostică semnificativă, și este determinată de mecanisme precum rezistența la insulină, stresul oxidativ și inflamația cronică.
Există dovezi emergente care leagă tipul de seară de fenotipuri hepatice mai puțin favorabile, inclusiv o probabilitate mai mare de fibroză și un conținut crescut de grăsime hepatică. Cu toate acestea, cele mai multe studii se bazează pe histologie, ultrasonografie sau indici surrogate, cu o utilizare limitată a evaluărilor cuantitative prin FibroScan a steatozei hepatice și a fibrozăi. Această lacună metodologică restricționează o înțelegere cuprinzătoare a relației dintre cronotip și bolile hepatice.
Studiul exploratoriu actual, desfășurat la Institutul Național de Gastroenterologie din Italia, a investigat dacă cronotipul, măsurat prin MEQ, era asociat cu steatoza hepatică și fibroza, evaluate prin FibroScan, un instrument de imagistică non-invaziv care cuantifică grăsimea hepatică și rigiditatea, la adulți fără tratament medicamentos care aveau suprapondere sau obezitate.
Au fost recrutați adulți cu vârste între 18 și 65 de ani, cu un IMC ≥ 25 kg/m² și fără tratament farmacologic în curs, între februarie 2023 și iulie 2024. Excluderile majore au inclus diabetul diagnosticat anterior, boli cardiovasculare, boli cronice ale rinichilor, tulburări psihiatrice, sarcină sau alăptare, consumul de alcool peste pragurile definite, abuzul de substanțe, infecții severe și tulburări metabolice rare.
La început, s-au colectat date despre stilul de viață, demografie, antropometrie și probe de sânge în stare de repaus alimentar. Măsurătorile antropometrice au fost efectuate dimineața, după o noapte de post. Cronotipul a fost evaluat folosind MEQ italian, un chestionar de 19 itemi, ca variabilă continuă. Grăsimea hepatică și rigiditatea hepatică, un marker indirect al fibrozăi, au fost măsurate non-invaziv prin FibroScan în termen de o săptămână de la înrolare.
Rezultatele principale și secundare au fost steatoza hepatică, evaluată prin parametrul de atenuare controlat (CAP) derivat din FibroScan, și rigiditatea hepatică, evaluată prin măsurarea rigidității hepatice (LSM). Ambele au fost analizate pentru corelație cu cronotipul.
Analiza efectuată pe un total de 119 participanți, dintre care 58 bărbați, a arătat o vârstă medie de 41,5 ani. Dintre aceștia, 19% erau fumători activi. Steatoza hepatică era prezentă în 62% dintre participanți, iar 15% au fost clasificați ca având fibroză în baza măsurării rigidității hepatice. Scorul mediu al cronotipului a fost de 56,34 unități MEQ. Folosind limitele stabilite pentru MEQ, 39% au fost clasificați ca tip de seară, 43% ca niciun tip, iar 19% ca tip de dimineață.
Valoarea medie CAP a fost de 290,63 dB/m, iar valoarea medie LSM a fost de 6,45 kPa. Majoritatea participanților au raportat niveluri moderate până la ridicate de activitate fizică. Prevalența obezității a fost ridicată, afectând 116 indivizi, iar niciunul nu avea un diagnostic anterior de boală cardiovasculară. Creșteri ușoare ale tensiunii arteriale erau frecvente, iar diabetul de tip 2 nediagnosticat era prezent la 9,2% dintre participanți. Markerii metabolici de bază au arătat o rezistență insulinică evidentă. Nivelurile de vitamina D erau ușor sub normale, cu creșteri modeste ale colesterolului total și LDL.
Analiza corelațiilor nu a arătat asocieri semnificative între cronotip și CAP sau LSM, sugerând că cronotipul nu era asociat cu grăsimea hepatică sau rigiditatea în acest eșantion. Totuși, a existat o corelație pozitivă între CAP și LSM, sugerând o relație între grăsimea hepatică și rigiditate.
Corelații inverse mici au fost găsite între cronotip și hormonii tiroidieni TSH și FT3, în timp ce corelații pozitive mici au fost observate cu nivelurile de vitamina D și aderența la dieta mediteraneană. Aceste descoperiri trebuie interpretate cu prudență, din cauza comparațiilor multiple și a lipsei ajustării statistice.
În plus, valorile CAP, care reflectă grăsimea hepatică, au arătat corelații directe cu măsurile de exces de greutate, cum ar fi IMC și circumferința taliei, precum și cu rezistența la insulină, HbA1c și nivelurile enzimelor hepatice. LSM a fost corelat direct cu IMC, circumferința taliei, rezistența la insulină și activitatea fizică, deși asocierile sale cu HbA1c și nivelurile enzimelor hepatice nu au fost semnificative din punct de vedere statistic. Aceste asocieri nu stabilesc relații cauzale, dar indică faptul că grăsimea hepatică a fost asociată cu o greutate corporală mai mare, rezistența la insulină, HbA1c și nivelurile enzimelor hepatice, în timp ce rigid
