Cercetări recente descoperă modul în care paraziții părăsesc celulele gazdelor
Paraziții reprezintă o problemă majoră de sănătate globală, fiind responsabili pentru numeroase boli umane din întreaga lume.
Un exemplu notabil este Plasmodium falciparum, parazitul care cauzează malaria, despre care se știe că are un ciclu de viață complex, dar care nu este pe deplin înțeles, în special în ceea ce privește procesul de ieșire din celulele gazdelor infectate, cunoscut sub numele de egress.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Osaka a elucidat acest proces de ieșire, identificând un gen esențial, MIC11. Pentru a explica clar egressul, s-au analizat comportamentele Toxoplasma gondii, parazitul responsabil pentru toxoplasmoză și simptome neurologice. Rezultatele cercetării urmează să fie publicate în Nature Communications.
Ciclul de viață al parazitului trece prin mai multe organisme gazdă, începând de la gazda principală sau definitvă. În cazul T. gondii, gazdele definitive sunt felinele, atât cele domestice, cât și cele sălbatice, deoarece parazitul se poate reproduce sexual în intestinul acestora. Deși T. gondii poate infecta și gazde intermediare pentru reproducerea asexuată, aproape toate mamiferele cu sânge cald sunt incluse în această categorie.
După infectarea celulelor gazdelor și reproducere, ciclul de viață al parazitului necesită egressul pentru a se putea muta la următoarea gazdă. Studiile anterioare asupra genelor necesare acestui proces au fost efectuate, însă au prezentat rezultate contradictorii.
Metodologia studiilor anterioare a implicat adesea deschiderea celulelor gazdelor în timpul procesului de screening, ceea ce a împiedicat cercetătorii să identifice în mod fiabil momentul în care mutațiile împiedică paraziții să egreseze. Pentru a evita aceste limitări, echipa de la Universitatea din Osaka a utilizat o abordare in vivo pentru a căuta gene esențiale.
„Screeningul nostru in vivo, bazat pe CRISPR, a identificat pentru prima dată că gena MIC11 este esențială pentru permeabilizarea membranei celulelor gazdelor și egressul paraziților,” a declarat Yuta Tachibana, autor principal al studiului.
Teste suplimentare au demonstrat că ștergerea genei MIC11 a dus la incapacitatea paraziților de a rupe membrana celulelor gazdelor. Prin incapacitatea paraziților în acest mod, aceștia nu mai puteau părăsi celulele gazdelor, perturbând semnificativ ciclul de viață al parazitului.
„Am găsit, de asemenea, dovezi că MIC11 interacționează cu PLP1, oferind astfel dovezi suplimentare ale rolului crucial al MIC11,” a explicat Masahiro Yamamoto, autor senior al studiului. „PLP1 este o altă proteină parazitară deja cunoscută ca fiind esențială pentru egress.”
Această cercetare reprezintă un avans semnificativ în înțelegerea modului în care paraziții perturbă celulele gazdelor după infectare. Aceste descoperiri ar putea ghida dezvoltarea unor tratamente noi pentru bolile cauzate de paraziți, precum toxoplasmoza și malaria, având un impact pozitiv asupra populațiilor din întreaga lume.
